Unul dintre eroii Gorjului din rândul cadrelor didactice a fost Stelian Sterescu(1875-1917). Profesorul Stelian Sterescu a petrecut în Gorj circa un deceniu(1907-1917) dar a lăsat urme adânci. A fost un om de cultură remarcat și unul dintre ofițerii armatei române care s-a jertfit pe câmpul de luptă în primăvara anului 1917.
A venit la Târgu-Jiu în septembrie 1907. Era locotenent în rezervă al armatei române. A activat în această calitate în cadrul Regimentului 18 Gorj. S-a aflat pe front atât în cel de-al doilea Război Balcanic cât și în Războiul de Reîntregire Națională.
Potrivit documentelor de arhivă, Stelian Sterescu era informat la 17 decembrie 1912 de către comandantul Regimentului Nr 18 Gorj ca în două săptămâni să fie gata de front pentru un eventual război în Balcani. La 18 aprilie 1913, comandantul Cercului de Recrutare Gorj l-a înştiinţat pe locotenentul în rezervă Sterescu Stelian că a fost numit membru al comisiei de mobilizare din Târgu-Jiu. Stelian Sterescu a participat la campania din Bulgaria din vara anului 1913, fiind lăsat la vatră la 23 august 1913, după o perioadă de refacere şi carantină petrecută în garnizoana Regimentului Nr. 18.
A fost avansat la gradul de căpitan în rezervă după participarea la război. La 2 ianuarie 1914, căpitanului în rezervă Stelian Sterescu din Regimentul Nr. 18 Gorj i s-a conferit de către regele Carol I al României medalia „Avântul Ţării“ pentru participarea la cel de-al doilea război balcanic.
În august 1916, Stelian Sterescu a fost încorporat în Regimentul 18 Gorj având gradul de locotenent. Astfel, începând cu noaptea de 15-16 august 1916, Stelian Sterescu a participat la luptele de pe Valea Jiului din august-septembrie 1916 şi la retragerea trupelor române spre sud după ruperea frontului de la Jiu. În aceste condiţii, după bătălia de la podul Jiului, desfăşurată la 14 octombrie 1916, trupele române au continuat să se retragă spre sud, oraşul Târgu-Jiu fiind ocupat de trupele germane şi austro-ungare la începutul lunii noiembrie 1916. Regimentul 18 Gorj se va retrage spre Dăneşti şi, ulterior, va da lupte la Bărbăteşti şi Filiaşi.
În primăvara anului 1917, cu țara ocupată în mare parte luptele au fost reluate pe frontul din Moldova. Stelian Sterescu a fost rănit şi evacuat spre spitalul din Ruginoasa, în apropierea Iaşului. În ciuda îngrijirilor medicale pe care le-a primit, Stelian Sterescu a decedat la 3 aprilie 1917, aşa după cum reiese din epitaful de pe crucea sa de mormânt din cimitirul de la Târgu-Jiu, unde a fost reînhumat la 5 iunie 1924, după încheierea Primului Război Mondial. Se menţionează că această cruce a fost ridicată „în amintirea maiorului Sterescu Stelian din Regimentul Gorjiu N. 18, profesor Gimnaziul Tg-Jiu, născut 21 mai 1875, mort pentru Patrie, 3 aprilie 1917 la Ruginoasa, reînhumat“.
cornelsomicu.wordpress.com 
Pătraşcu Valentin
/ aprilie 24, 2018În legatură cu participarea profesorului Stelian Sterescu la cel de-al doilea război balcanic şi la primul război mondial, în anul 2013 a fost editată la Craiova lucrarea intitulată „Două vieţi dedicate învăţământului românesc”, elaborată de către Pătraşcu Dumitru-Valentin şi Pătraşcu Daniela-Liliana.