Comemorare a luptelor de la Podul Jiului(14 octombrie 1916)

 

 

La 101 ani de la evenimentele de la Târgu-Jiu care au intrat în istorie, autoritățile locale și județene au marcat momentul printr-o serie de manifestări menite să țină în memoria publică faptele de eroism ale trecutului. Instituțiile organizatoare, Prefectura Gorj-Consiliul Județean Gorj-Consiliul Local Târgu-Jiu, și-au dat mâna pentru reușita manifestărilor. Reconstituirea evenimentelor de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916 cât și cele desfășurate în alte zone ale județului au fost coordonate de Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”.

Sâmbătă,  14 octombrie 2017, Consiliul Judeţean Gorj împreună cu Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, în parteneriat cu Primăria Municipiulu Tg Jiu, Jandarmeria Gorj, Asociaţia Tradiţii Ostăşeşti, Asociaţia IR 33 – Cetatea Aradului, Asociaţia 6 Dorobanţi, Asociaţia Cercetaşilor Tradiţionali. Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme au derulat, la 101 ani, momentele de eroism ale gorjenilor din Primul Război Mondial.
Începând cu ora 10,00, semnalul de trompeţi dat de membrii fanfarei Asociaţiei Culturale „Armonia”a marcat debutul evenimentelor. Fără alocuţiunile evocatoare obișnuite,dar cu ceremonialul religios şi militar, depunerea coroanelor de flori şi defilarea Gărzii de Onoare, manifestările au debutat la Podul Jiului, locul unde s-au scris paginile de eroism, și au continuat  în Parcul Central, la vechiul pod de fier – martorul bătăliei de acum 101 ani.

Lecția de istorie

Sâmbătă, 14 octombrie 2017, la Podul Ferdinand s-a desfășurat o adevărată lecție de istorie vie, prin încercarea de reconstituire   a momentelor dramatice ale bătăliei de la Podul Jiului de  la 14 octombrie 1917. Momentul evocator a fost susținut de profesorul Cornel Șomîcu, directorul săptămânalului ”Vertical”. Istoricul Costin Scurtu, de la Muzeul Militar Constanța, a descris momentele de eroism derulate  cu acel prilej și reconstituite de membrii asociațiilor amintite. Acțiunile au continuat cu prezentarea onorului la mormântul eroinei Ecaterina Teodoroiu.
După amiază,  în Poiana lui Mihai din comuna Schela a avut  loc o reconstituire istorico-militară a confruntării dintre armata română şi trupele germane aflate în marş dinspre Defileul Jiului şi Pasul Vâlcan.

Evenimentele din 1916

 

 

Istoria păstrează evenimentele de la Podul Jiului doar ca un mic episod al luptelor purtate în perioada respectivă.  Defileul Jiului era apărat de Divizia 11, serios  afectată numeric de mutările de trupe făcute de Marele Cartier General pentru a susține alte sectoare de front, și epuizată de luptele continue susținute de la începutul campaniei în Transilvania. De cealaltă pare, generalul bavarez Paul von Kneussl comanda o brigadă austriacă de infanterie, două divizii de infanterie și una de cavalerie germane și două batalioane germane de bicicliști. Aștepta întăriri formate dintr-o divizie de cavalerie și o brigadă de trupe montane din Germania. Lipsiții de informații, ofițerii români nu au știut  forța și numărul de trupe cărora trebuiau să le facă față.
La 10  octombrie 1916, după o întârziere de cinci zile din cauza ninsorii, Kneussl a pornit ofensiva prin zonele Vulcan și Surduc, trupele sale împingându-i rapid pe români în spate, fiind cucerite mai multe înălțimi strategice, iar artileria spulberând pozițiile românești, cauzând mari pierderi. Trupele române, demoralizate, au început o retragere haotică până la Târgiu Jiu. Comandantul Armatei 1, generalul Ion Culcer, a cerut de la Marele Cartier General să i se îngăduie o retragere generală ordonată, iar răspunsul Marelui Cartier General,  a fost să îl înlocuiască pe Culcer cu generalul Ioan Dragalina pe data de 11 octombrie 1916. Dragalina a primit ordine clare să nu efectueze nicio retragere și să cedeze teren doar prin luptă, efectuând chiar contraatacuri. Generalul  Dragalina a ordonat la rândul lui ca toți soldații să își apere pozițiile cu prețul vieții, ofițerii care ar fi dat vreun ordin de retragere urmând a fi deferiți Curții Marțiale. A doua zi însă, în timp ce inspecta pozițiile românești avansate, în vederea executării unor atacuri și contraatacuri, generalul a fost rănit la brațul stâng și omoplat de o rafală de mitralieră inamică, fiind dus la București, unde i-a fost amputat brațul, murind la câteva zile  din cauza unei septicemii.
Trupele rămase în defileul Jiului  s-au retras masiv ori s-au predat fără luptă inamicului – 28 de ofițeri și 2234 soldați prizonieri, cu 34 piese de artilerie și 9 mitraliere. Germanii au avansat înspre Târgu Jiu, unde  în mod uimitor, rezistența locală  a reușit să țină în loc inamicul până la venirea unei coloane de infanterie române, care l-a pus pe fugă.
Presați de venirea iernii, germanii și austriecii au atacat din nou la sfârșitul lui octombrie și începutul lunii noiembrie 2016.  A întărit trupele din defileu cu încă trei divizii germane de infanterie, punând toate trupele sub comanda generalului Viktor Kühne, în timp ce românii retrăgeau Divizia 11 de pe front, pentru refacere, trimițând în loc Divizia 7, care a ajuns prea târziu pentru a face o diferență.  Falkenhayn a ordonat un atac general, unitatea bavareză de trupe montane reușind să cadă în flancurile și spatele românilor, astfel încât trecătoarea era complet în mâna austro-germanilor, iar la începutul lunii noiembrie 1916  orașul Târgu Jiu a căzut, după o scurtă luptă cu milițiile rămase pe poziții. Imediat, Falkenhayn, la insistențele comandamentului german, a ordonat continuarea atacului, fiind surprins să descopere că românii, în ciuda pierderilor, erau poziționați la sud de oraș. În noiembrie 1917, atacurile susținute ale germanilor și austro-ungarilor au făcut breșe în defensiva românească, aceasta prăbușindu-se complet în zonă, cavaleria lui Schmettow trecând prin ea. Trupele române s-au retras în dezordine, retragere care va antrena și trupele care păzeau celelalte trecători.(VERTICAL, 14 octombrie 2017)

79 de ani de la intrarea orașului Târgu-Jiu în universalitate

 

 


Cu toate că încă așteaptă la porțile UNESCO o recunoaștere pe care omenirea i-a acordat-o, Ansamblul ”Constantin Brâncuși” merită o atenție deosebită din partea tuturor. La 79 de ani de la inaugurare(14/27 octombrie 1938), Guvernul României a găsit cu greu doar 2 milioane de euro pentru începerea lucrărilor de amenajare a Căii Eroilor. Cred că nici gorjenii și nici diriguitorii politici vremelnici nu realizează pe deplin imensa moștenire pe care a lăsat-o Constantin Brâncuși poporului roman. Sculptura „Coloana infinitului” de Constantin Brâncuşi a fost inclusă printre cele mai importante opere ale secolului XX, alături de lucrări semnate de Pablo Picasso, Henri Matisse şi Andy Warhol, în publicații internaționale de prestigiu.

Născut în Gorj în 1876 și mort departe de țară în 1957, Constantin Brâncuși este recunoscut unanim ca părintele sculpturii modern. Potrivit specialiștilor, Ansamblul Brâncușian amplasat pe Calea Eroilor din Târgu-Jiu se constituie în ”testamentul său artistic, închinat neamului său și omenirii de mâine”. Și câtă dreptate avea Constantin Brâncuși când spunea că ”nu vă dați seama ce vă las eu aici”! Deși Târgu-Jiul deține trei dintre cele mai valoroase opere brâncușiene, nu reușim prea mult să profităm de acest tezaur. Se pare că modelul occidental de valorificare a operelor culturale nu se lipește de Târgu-Jiu.

Proiectul marelui sculptor

Constantin Brâncuşi, aflat în vizită la Poiana-Gorj, în iunie 1936, i-a prezentat Arethiei Tătărescu planurile unui ansamblu sculptural ce urma a fi amplasat la Tg-Jiu în onoarea soldaţilor români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. În ”Vertical” ați putut găsi informații în anii din urmă despre principalele momente de atunci. Astfel, în iunie 1937, Constantin Brâncuşi a făcut o vizită la Tg-Jiu, iar după alegerea pietrei pentru ”Poarta Sărutului”, în septembrie 1937, sculptorul a lucrat la definitivarea operelor din cadrul ansamblului sculptural.
În noiembrie 1937 arhitectul peisagist Frederic Rebhruhr va reamenaja Grădina Publică a oraşului. Cu acest prilej este trasată Aleea Scaunelor, ce face legătura între Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Aceasta se află în prelungirea Căii Eroilor care conduce la biserica ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Pe locul unui fost târg al oraşului a fost amplasată Coloana fără sfârşit, operă definitivată spre sfârşitul anului 1937. Reținem că Biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ridicată pe locul unei biserici ce data din 1777, a fost refăcută între 1927 şi 1938 şi sfinţită la 7 noiembrie 1937, când a fost inaugurată, în prezenţa lui Constantin Brâncuşi.
Pictura în stil neobizantin a fost realizată în frescă de către pictorul gorjean Iosif Keber, iar lucrările de construcţie au fost supravegheate de arhitecţii: Ion Antonescu, Anghel Păunescu şi Iullius Doppellreiter.
În iunie 1938 Constantin Brâncuşi revine la Tg-Jiu unde participă la amplasarea Mesei Tăcerii şi a celor 12 scaune în parcul central al oraşului. La 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără Sfârşit.
La 14/27 octombrie 1938, cu prilejul comemorării luptelor de la Podul Jiului, a fost inaugurat ansamblul sculptural.
Ansamblul Monumental ”Constantin Brâncuși” alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului se întinde pe distanţă de 1700 m în perfectă linie dreaptă pe Calea Eroilor. Important, lucrările au fost comandate marelui sculptor , ca monument funerar închinat eroilor ce s-au jertfit în Primul Război Mondial pe malul Jiului. Așa cum reiese din amintirile și memoriile din epocă, concepţia şi așezarea lor a făcut-o Brâncuşi în funcţie de Bisercia ”Sf. Petru şi Pavel”, aflată exact la mijlocul respectivului drum, zidită încă din 1927, pe locul unei biserci mai vechi. Ideea a fost că cine se reculege la Masa Tăcerii, aflată pe malul Jiului, privind peste Poarta Sărutului, zăreşte prin crucea bisercii amintite vârful Coloanei fără sfârşit. Părerea specialiștilor, integrarea armonioasă şi bine gândită a celor patru elemente “întru pomenirea celor morţi pentru întregirea neamului”, oferă monumentalitate şi conferă aspectul votiv al acestora.

Nedemni de o asemenea moștenire

Dacă Gorjul mai are aceste opera în present, doar lui Dumnezeu trebuie să îi mulțumim. Autoritățile au vrut să dispară acest ”simbol burghez” în primii ani ai dictaturii comuniste. O primă încercare de dărâmare efectivă a Coloanei Infinitului a avut loc în 1948 când primarul communist din vremea aceea a vrut să scoată opera din pământ cu ajutorul mai multor perechi de boi. A doua tentative s-a produs la cinici ani după acele evenimente. În 1953 la Bucureşti avea loc Festivalul Mondial al Tineretului, unde se va lua hotărârea de demolare a Coloanei Infinitului, iar fondurile obţinute prin valorificarea la fier vechi să contribuie la susţinerea festivităţilor. Sarcina respectivă revine Organizaţiei de Tineret a raionului Târgu Jiu. Presa de după 1989 a relatat episodul cu demolarea hotărâtă de prim secretarul Constantin Babalȋc care a revenit lui Tănasie Lolescu în vârstă 24 ani pe atunci. Nefericita încercare cu ajutorul unui tractor pe şenile, adus de la Şcoala de tractorişti din Vădeni, ruperea repetată a lanţurilor legarea lanţurilor mai sus s-a soldat doar cu uşoara îndoire a axului de oţel ce susţinea opera brâncușiană. Peste ani, Tănasie Lolescu avea să concluzioneze : “a fost o încercare copilărească şi lipsită de judecată, Brâncuşi a avut grijă să-şi înfingă opera sa în pământul românesc că să rămână nemuritoare”.(VERTICAL, 27 octombrie 2017)