Carte de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești ale mânăstirii Strâmba(II)

După cum am prezentat în alte articole de istorie, Mânăstirea Strâmba dar și fostul sat  Copăceni din comuna Bălești au avut un trecut comun prin stăpânitorii lor, în speță familia Râioșanu. Au existat perioade de timp când aceste legături  au fost favorabile lăcașului de cult și alte dăți când lucrurile nu au stat la fel de bine. Prezentăm câteva momente mai puțin plăcute din acest trecut comun, o luptă între urmașii ctitorilor care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.

 Astfel, în secolul al XVIII-lea, Constantin Râioșanu, descendent al ctitorilor Mânăstirii Strâmba, a izgonit pe egumenul Mânăstirii Strâmba și a pus mâna pe toate hrisoavele și cărțile mânăstirii. Văzând clucerul Barbu Viișoreanu, tot urmaș al ctitorilor, că Râioșanu s-a amestecat în treburile  mânăstirii, s-a tras în judecată la divan cerând să se respecte dania ctitorilor Stoichiță și Dochia Râioșanu. Continuăm în cele ce urmează cu  fragmente din documentul păstrat pănă la noi, Cartea de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești  ale mânăstirii Strâmba, din 9 august 1796,  manuscris oferit de  dr. Gheorghe Gârdu. Motivul disputei, după cum o să vedem din text, este că nu se mai respectase cutuma ”ca din prisos să se ajute ctitorii cei scăpătați”, așa cum hotărâse Stoichiță Râioșanu.

 Din istoria mânăstirii Strâmba

 

”…Și acum înfățișându-se înaintea noastră Barbu Viișoreanu biv vtori vistier ginerele și vechilul Degerețeancăi și vechilul lui Antonache Plopșoreanu și Răducanului Sărdănescu și Răducan Cepleanu ce este și el unul din neamul ctitorilor, pornind și el jalbă de pricina aceasta aicea la Caimănie cu pârâtul Râioșanu.

S-a întrebat numitul Râioșanu cu ce temei de sineturi stăpânește această mânăstire Strâmba, cu toate acareturile ei și arată un hrisov cu leat al răposatului Măriei Sale  Constantin Brâncoveanu, cuprinzător ca s-o ție Nicola feciorul Nicoli Măgălie și vărul său Barbu feciorul lui Dumitrașcu nepoții lui Miloș Logofăt și a lui Stamatie paharnic strănepoții Stoicăi vistier și cu feciorii lor(de care zice numitul Răioșanu că se trage el) și să le fie lor jumătate din sat din Copăceni și cu românii câți se vor afla din Slătioara și din Ungurei și din Crivini tot pe jumătate și satul Fărcășești tot cu tot hotarul și cu toți românii câți se vor afla și cu tot venitul și să aibă a stăpâni ei și astă mânăstire Strâmba, cu bună pace de către Barbu bivel paharnic și de către frații săi urdărenii pentru că aceste sate ce scrie mai sus au fost ale Stoicăi vistier și ale jupânesei lui Dochia vistier în viața lor și această sfântă mânăstire ce se chiamă Strâmba și au înălțat-o din temelie ei, și după ce au făcut ei au întărit și au miluit  cu toate satele și moșiile lor și cu toți românii și țiganii ce au avut ei, neavând ei feciori din trupul lor și au fost lăsat cu sufletele lor ca să- stăpânească în urma lor tot ce s-ar afla mult, puțin de ale lor, Sfânta mânăstire Strâmba iar după ce s-au petrecut Stoica vistier au rămas toate satele și moșiile lui de le-au stăpânit jupâneasa lui Dochia vistier și cu nepotul său Miloș logofăt iar după aceea când a fost în zilele răposatului Radu Vodă, feciorul Mihnii Vodă, văzând jupâneasa Dochia vistier la mare urgie și pradă de către domnie, i-au fost vândut jumătate de sat din Copăceni cu rumânii și cu Slătioara și Ungureni și Crivinile tot pe jumătate și satul Fărcășești tot cu toți românii, Nicoli paharnic din Ogreni iar apoi după moartea Dochiei vistier , viind Alexandru Vodă Ilieș cu a doua domnie aicia a fi domn al țării acesteia în leat 7137(1629) și pentru multe datorii ce a fost Alexandru Vodă la Stoica Vistier, moș Nicoli Măgălie și a Barbului de mai înainte în domnia dintâi și negăsind urma lor ce a lua pentru acele datorii, fost au trimis Alexandru Vodă pe un Antonie Poșconviciagioi cu mare urgie ca să strice și să sfarme mânăstirea Strâmba și mergând acel Antonie postelnic acolo iar călugării de la sfânta mânăstire Tismana împreună cu igumenul Teofil și popa Ioan unchiu ei văzând atâta stricăciune și urgie ce vrea să facă la sfânta mânăstire Strâmba după porunca lui Alexandru Vodă, ei cu tot soborul sfintei mânăstiri Tismana nu s-au îndurat ci s-au sculat cu toții și au chemat pe Antonie postelnic la sfânta mânăstire Tismana de au căzut cu mare rugăciune ca să nu se strice nici să se sfărâme sfânta mânăstire Strâmba și i-au dat bani gata galbeni de aur 250 de au răscumpărat sfânta mânăstire cu acești bani de către Alexandru Vodă ca să le fie lor metoh de moșie la sfânta mînăstire Tismana și au ținut mânăstirea Tismana pe mânăstirea Strâmba metoh după cum o au răscumpărat până în zilele răposatului Leon Vodă…”(20 ianuarie 2015)

Reclame

Carte de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești ale mânăstirii Strâmba(I)

 

După cum am prezentat în alte articole de istorie, Mânăstirea Strâmba dar și fostul sat  Copăceni din comuna Bălești au avut un trecut comun prin stăpânitorii lor, în speță familia Râioșanu. Au existat perioade de timp când aceste legături nu au fost favorabile lăcașului de cult și alte dăți când lucrurile nu au stat la fel de bine. Prezentăm câteva momente mai puțin plăcute din acest trecut comun, o luptă între urmașii ctitorilor care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.

În secolul al XVIII-lea, Constantin Râioșanu, descendent al ctitorilor Mânăstirii Strâmba, a izgonit pe egumenul Mânăstirii Strâmba și a pus mâna pe toate hrisoavele și cărțile mânăstirii. Văzând clucerul Barbu Viișoreanu, tot urmaș al ctitorilor, că Râioșanu s-a amestecat în treburile  mânăstirii, s-a tras în judecată la divan cerând să se respecte dania ctitorilor Stoichiță și Dochia Râioșanu. Prezentăm în cele ce urmează fragmente din documentul păstrat pănă la noi, Cartea de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești  ale mânăstirii Strâmba, din 9 august 1796,  datorită eforturilor dr. Gheorghe Gârdu. Motivul disputei, după cum o să vedem din text, este că nu se mai respectase cutuma ”ca din prisos să se ajute ctitorii cei scăpătați”, așa cum hotărâse Stoichiță Râioșanu.

Un document de la 1796

”Prea Înălțate Doamne

După jalba ce au dat Înălțimei Tale, Ilinca, soția răposatului polcovnic Sandu Degerățeanu din sud Mehedinți și Antonache Plopșoreanu și Răducan Sărdănescu pentru Constantin Râioșanu din sud Gorj, arătând numita Degerețeanca pentru numitul vărul său  Râioșanu, moșul lor au făcut o mânăstioară ce se numește Strâmba, pe care au înzestrat cu moșii, vii, țigani și altele, rânduind și igumen cu știrea arhiereului locului și să dea socoteală din ea la ctitori, ca din prisos să se ajutore  ctitorii cei scăpătați și cum că această orânduială  s-au păzit, atât cât au trăit părinții lor și cât a trăit soțul ei, iar de la răzmeriță încoace ar fi făcut mai sus numitul zapt mânăstirea și gonind pe igumenași stricând cu totul pomenirea moșului lor și stăpânește el totul și cum că câtă putere  are el asupra acestui schit , atât ar fi avut și ea, că atât ctitorul cât și cel din urmă ctitor, ce răscumpărară mânăstirea căci se zălogise după vremi mânăstirii Tismana, au fost și sunt depotrivă rudenii și nesuferindu-se la această urmare a lui s-ar fi judecat din luminata poruncă a Măriei Tale, încă de la leat 93 al dumnealor ispravnicii județului și au hotărât ca nu numa ale mânăstirii să le dea toate înapoi, ci să dea socoteală de venitul ce au luat și mai sus numitul neodihnindu-se i s-au făcut ei carte de judecată punându-i-să și soroc  să vină la Divanul Craiovei și numitul nici la judecată nu a venit(…), pentru care în cinci rânduri am dus luminatele Măriei Tale porunci aicea la Divan ca să se judece, ducând și soroace caimăcănești în multe rânduri și tot nu s-a supus a merge la judecată și cum că această mânăstioară este cu venit bun și în câtă vreme va avea el stăpânirea mînăstirii în mâna lui unde-i venitul, niciodată nu va merge la judecată și el șade că s-ar fi îmbogățit cu veniturile mânăstirii, iar numita umblă, cheltuind în zadar, făcând cerere prin jalbă spre a se da luminata poruncă a Măriei Tale, la dumnealor ispravnicii județului ca încă de acum înainte să-i ia din mână tot venitul mânăstirii și să se dea la a treia mână în păstrare până li se va hotărî judecata și unde se va cădea acolo se va da, că cu acest mijloc nădăjduiește a nu mai fugi de judecată. Întru a cărei jalbă s-au și orânduit cu luminata volnicie a Înălțimii Tale de la trecută luna 30 iulie sluga Măriei Tale Hristea Ciohodar să vie poruncindu-mi-se mie ca maica lui să orânduiască ca tot venitul acestei mânăstiri și orice se strânge de ispravnicii județului și să nu se da nici o parte nici alta, până se va izbăvi pricina, iar pe Pătru Răioșanu să-l aducă orânduitul bumboșir Ciohodar aicea cu amândouă părțile față ca să facă cercetare pricinii acesteia cu amănuntul fiind și prea sfințitul părinte Episcopul Râmnicului  și făcând hotărâre dreptății în scris, când vreo parte nu se va odihni de aicea cu anaforeaua measă-i aducă bumbășiru pe amândouă părțile la luminatul Divan al Măriei Tale, care după luminata poruncă a Măriei Tale, următorii fiind am scris întâi dumnealor boierilor ispravnici de la județul Gorj, ca tot venitul acelei mânăstiri din orice să se strângă dumnealor și să nu se dea nici o parte până nu va lua pricina săvârșire.”(Vertical, 14 ianuarie 2015, nr 442)

Simpozion Județean la Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” Ceauru cu ocazia Unirii Principatelor

DSC00040 DSC00041 DSC00046 DSC00047 DSC00087

La ORDINEA DE ZI…

 

 

Foto Ordinea de ziCât de pregătită este România în lupta cu terorismul?

Evenimentele din Franța i-au făcut pe români să își pună întrebarea dacă țara noastră a luat toate măsurile să prevină în viitor atentate teroriste de natura celui petrecut la Paris. Potrivit autorităților, cel puțin deocamdată România nu riscă un atac terorist dar asta nu înseamnă că pericolele lipsesc. Mai mult, România face parte, ca membru NATO, din coaliția care luptă în Irak și Afganistan și un pericol potențial din această zonă nu ar trebui niciodată exclus. De fapt, dacă ne aducem aminte, au fost identificate și expulzate în trecut persoane care puteau cataliza astfel de evenimente în România.
Era logic din acest punct de vedere ca autoritățile să redeschidă în aceste zile chestiunea unor instrumente potrivite pentru prevenirea actelor de terorism, un pachet de legi blocat în cursul anului trecut de Curtea Constituțională. Deși par că reduc din drepturile la viață privată ale cetățenilor, legile de tip Big Brother, existente în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, au un rol foarte important în apărarea securității naționale. Când milioane de cartele preplătite cumpărate din România împânzesc toată zona arabă și sunt funcționale, prostia din România afectează și securitatea altor țări. Un cetățean cinstit nu cred că ar avea o problemă că datele informatice ale sale sunt stocate pentru o perioadă de timp sau că telefonul său are nume și prenume la utilizator.
Mai multe ONG-uri încearcă să demonstreze că legile cerute de specialiști ar însemna supraveghere generalizată care încalcă drepturile omului. Ideal ar fi să avem și siguranță națională prin aceste legi și securitatea datelor personale ale individului în spațiul privat. Este de neînțeles însă un alt lucru, de ce la francezi, că tot avem exemplul proaspăt, există o lege de păstrare a datelor de trafic sau de înregistrare a cartelelor pre-pay iar în România CCR ne spune că nu se poate. În toată Uniunea Europeană există numeroase legi de combatere a terorismului, în România din motive slab puerile nu avem asemenea lucruri deși am intrat din 2007 în marea familie europeană. O serie de politicieni, dintre cei care au atacat la CCR legea Big Brother, au sărit ca arși la astfel de presupuse încălcări ale drepturilor omului deși acestea ar putea fi explicabile și prin încercarea de a reduce eficiența luptei anticorupție, foarte nepopulară printre aleși.
Nu trebuie să fim specialiști în drept ca să ne dăm seama că este vid legislativ în acest domeniu și a nu căuta să îl acoperim urgent,la nivelul României, poate să creeze mari probleme în funcționarea organelor de urmărire penală, a instanțelor de judecată și chiar a instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale. A aștepta ca România să fie victima unui atentat ca să realizăm că nu ne putem juca cu astfel de lucruri e un risc pe care nu ar trebui să ni-l asumăm nici ca cetățeni și nici ca politicieni. Rămâne de salutat reacția Ministerului pentru Societatea Informațională care a repus în aceste zile în discuție într-un grup de lucru interinstituțional analiza efectelor concrete in plan national ale respingerii legii stocării datelor de trafic ale utilizatorilor de telefonie si internet – asa numita lege Big Brother de către Curtea Constituțională. Eforturile acestui Minister sunt notabile și în impunerea legii pentru asigurarea securității cibernetice pe plan național, aflată încă în proceduri parlamentare, dar și în alte direcții de acest tip.
Autoritățile române sunt pregătite la nivelul legislației actuale, mai degrabă a lipsei acesteia, să combată pericolul terorist dar oamenii legii sunt siliți, în actualul context legislativ, să lupte cu pistoale cu apă contra celor automate ale teroriștilor. Și asta nu e tot, politicienii români care au fost foarte vocali în ultima perioadă pe acest subiect, nu reușesc de mai mulți ani să se pună de acord să ne dea o legislație coerentă pe securitate națională, funcționăm încă pe legi aprobate în primul deceniu de democrație. Fie ca emoția normală creată pe fondul evenimentelor din Franța să ne ajute să reglementăm un sector vital pentru fiecare stat din lume.(www.verticalonline.ro)

În familia OPINIEI, 1996

Opinia 2

În Redacția OPINIA acum 20 de ani

Opinia 1

În excursie la început de an 2015: Cărbunești, Polovragi, Horezu…

Ex  1 Ex  2 Ex  3 Ex  4 Ex  5 Ex  9 Ex 6 Ex 7 horezu Ex 8 Ex 9 Ex 10 Ex 11 Ex 12 Ex 13