ORDINEA DE ZI, 27 octombrie 2014

DSC00033

Reclame

La ORDINEA DE ZI, 23 octombrie 2014

DSC00294

La emisiunea ORDINEA DE ZI

 

Foto Ordinea de ziCu legea pe corupție călcând

 

Ani de zile, România a fost ţara tuturor posibilităţilor şi a multor neputinţe. Mai exact, averea unora a crescut  la proporţii  colosale  pe baza unor afaceri cu statul sau prin corupţia funcţionarilor statului în timp ce beneficiau de protecţie politică, indiferent de guvernare. Parlamentarii României au făcut avere în serviciul statului iar pentru unii, maeștrii ai combinațiilor de culise, totul se putea tranzacționa.

Voit sau împinşi de la spate, românii trebuie să îşi facă ordine în propria ogradă şi indiferent de cine va fi preşedinte, “baronii” nu vor scăpa de braţul legii. Chiar dacă epoca Băsescu a însemnat că DNA-ul şi Parchetul să se uite doar într-o singură direcţie, lupta anticorupţie are rezultate  iar reprezentanţii actualei coaliţii guvernamentale nu pot decât spera că procurorii nu vor mai veni doar la ei, căci de clemenţă nici nu se mai pune problema. Şi cum am putea să acordăm clemenţă unui Viorel Hrebenciuc care urma să pună mâna, doar în cazul retrocedărilor de la Braşov, pe vreo 12 000 de hectare de pădure doar pentru urmaşi. Ca să nu amintim de cum se fac în România alegerile pentru o funcţie de conducere la stat sau la conducerea unui partid politic. Trăim în ţara în care totul este de vânzare pentru preţul potrivit iar acest lucru ar trebui să înceteze până nu vom primi un șut în fund de la popoarele respectabile ale Europei.

Cu siguranţă, lupta anticorupţie trebuie să înceapă cu parlamentarii, foarte mulţi dintre ei având  dosare penale. A te fofila după procedurile parlamentare nu trebuie să mai fie o soluţie cum nici solicitările DNA de arest preventiv  la orice dosar nu își are acoperire, dovadă că instanțele mai dispun și altceva. Dar tonul trebuie să îl dea parlamentarii, aceștia să se ”sacrifice” pentru popor și să ne arate că sistemul pe care l-au creat funcționează și este eficient. Căci dacă unor Viorel Hrebenciuc, Varujan Vosganian, Ion Diniță ș.a. le este frică să dea piept cu procurorul, oameni unși cu toate alifiile, ce să mai zică  amărășteanul de rând. Este adevărat și că românul simplu nu fură sau procentul este în limitele normalului.

Suntem într-o perioadă când clasa politică se schimbă, când mentalitățile devin europene și la noi, când nu se mai găsește loc pentru Hrebenciuci. Cine nu înțelege acest lucru va plăti scump!(VERTICAL, nr 433, 22 octombrie 2014)

 

 

„Chișinău și București, două inimi românești!”, 22 octombrie 2014, la VIAȚA GORJULUI

În această seară la VIAȚA GORJULUI pe N-SAT TV, ora 18.00:

„Chișinău și București, două inimi românești!”Unire

Pentru al treilea an consecutiv, zeci de tineri din Gorj au participat la o acțiune civică și patriotică intitulată MARȘUL PENTRU BASARABIA. Au luat parte la acțiune tineri de la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu-Jiu, Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Bumbești Jiu, precum și membrii Cercului Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu” de la C.N.E.T. Le-au fost alături și membri ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Județeană „Tudor Vladimirescu” Gorj.
Tinerii gorjeni au venit în centrul Bucureştiului cu steaguri tricolore sau vopsiţi pe faţă în culorile albastru, galben și roșu cerând, alături de ceilalți participanți, cu voce tare unirea Republicii Moldova cu România.
Invitat la VIAȚA GORJULUI domnul Valentin Chepeneag, coordonatorul Platformei Civice „Acțiunea 2012”, Filiala Gorj. Realizator Cornel Șomâcu

Tradiții, documente și fapte din trecutul Gorjului(IV)

În ultimii ani autoritățile gorjene fac  eforturi considerabile pentru promovarea acestor meleaguri din punct de vedere turistic și cultural. Deși este prezentă la fiecare pas, istoria acestor meleaguri  joacă doar  un loc secundar în aceste manifestări, o mare pierdere din toate punctele de vedere. De la Alexandru Ștefulescu cu un secol în urmă, gorjenii nu au mai primit în dar un tratat despre trecutul acestor meleaguri  deși  au existat încercări notabile în acest sens.

 

Pentru anul 1727 găsim atestate în Gorj un număr de 178 de așezări. Astfel, potrivit Conscripției județului din anul respectiv aflăm că plasa condusă de ispravnicul Milco Șainoiul avea 34 de așezări, cea a ispravnicului Matei Bălăcescu un număr de 58 de așezări, plasa ispravnicului Vlăduț Tetoianul un număr de 34 de așezări iar plasa condusă de ispravnicul Mihai Săulescu un număr de 51 de așezări.  Numărul crescuse față de 1722 când generalul austriac Virmond nu găsise în Gorj decât 164 de localități dintre care 11 erau proprietăți mânăstirești. Din câte se pare, ambele statistici erau depășite de realitate, numărul de așezări în prima jumătate a secolului al XVIII-lea fiind undeva între 240 și 250. Melentina Bâzgan, autoarea unor studii foarte documentate în domeniu, aprecia că în Gorj existau la jumătatea secolului al XVIII-lea aproximativ 366 de localități, Gorjul ocupând locul II după Mehedinți.

Revenind la statisticile austriece, în Gorj existau în 1729 un număr de 7902 familii de contribuabili iar în 1735 un număr de 6794 familii. În realitate, populația nefiscalizată era mult mai mare.

 

Stema și hotarele

Intrarea în istorie a județului în accepțiunea modernă o putem plasa în 1719 când avem atestată pentru prima dată și stema cu cerbul.  Călătorii străini caracterizau Gorjul ca o zonă cu ”puține cereale obișnuite, dimpotrivă are belșug de porumb, cel mai bun vin și pește de soi”.

Despre  hotarele Gorjului la vremea respectivă, reținem următoarele: spre Sud-Vest, hotarele cu Mehedințiul, găsim localitățile Călugăreni, Padeș, Slivilești, Borăscul și Turceni; spre Est, spre județul Vâlcea, satele care aparțineau județului erau Baia, Poeni, Zorilești, Roșia, Seciurile, Lungrești ș.a.

Poate cea mai interesantă situație o găsim în partea nord-vestică unde localitatea Cloșani aparținea Gorjului în anul 1700 și  Mehedințiului în 1722. În partea estică, izvoarele documentare indică apartenența localității Polovraci la județul Gorj între anii 1620 și 1700 și Vâlcea în 1722.

Dacă ar fi să privim o hartă din vremea respectivă, pe care o oferim și cititorilor noștri, observăm că teritoriul județului nostrum  corespundea în partea montană cu cel din zilele noastre, deosebirea era că limita vestică era mai în interior deoarece județul vecin Mehedinți avea în administrație o parte dintre localitățile amplasate în bazinul hidrografic al râului Motru. Spre Dolj, pe vremea aceea nu aveam decât o porțiune mică în partea stângă a râului Jiu.

În rest, hotarele județului pe granița spre Mehedinți porneau de la munții Godeanu, pe cursul râului Motru Sec și urmau cursul râului Motru pe o porțiune de câțiva kilometri. Hotarul cobora spre Răsărit la întâlnirea dintre râurile Motru și Jilț și urma apoi cursul celui din urmă până la Jiu. De aici începea hotarul cu județul Dolj unde se afla Tulburea pe vremea respectivă și străbătea dealurile Oltețului până la Amărăzuia, un afluent al râului Amaradia. Hotarul cu Vâlcea, de la sud la nord, urma culmea dealurilor și munților ce formau cumpăna apelor dintre râurile Amaradia și Olteț, Valea Oltețului și apoi crestele din dreapta acestuia până la culmile munților Parâng.

 

Gorjul în secolul al XIX-lea

Dintr-o hartă rusă a anului 1835 aflăm existența în Oltenia a acelorași 5 județe cunoscute, Gorjul având 282 așezări, dintre care 257 sate și cătune.

Din secolul al XIX-lea datează și primele organizări administrative ale Munteniei. În 1859, la unirea Principatelor, Muntenia avea 17 județe, 95 plăși și plaiuri, 38 de orașe și târguri, 3157 sate. În 1865, potrivit ”Indicelor comunelor României”, noua organizare presupunea 33 de județe, 164 plăși, 3080 comune dintre care 62 urbane. Gorjul avea 6 plăși(Amaradia, Gilortu, Jiu, Novaci(plai), Ocolu, Vulcanu(plai), 155 comune din care una urbană(Târgu-Jiu) și 303 sate și cătune.

După reorganizarea din 1873, Gorjul avea 6 plăși, o comună urbană și  154 comune rurale repartizate astfel: Plasa Amaradia: 25 comune și 48 de sate, subprefectura la Petreștii de Sus; Plasa Gilortu: 32 comune cu 51 sate, subprefectura la Hurezani; Plasa Jiu: 30 comune cu 52 sate, subprefectura la Urdari de Jos; Plaiul Novaci: 21 comune cu 42 de sate, subprefectura la Novaci; Plasa Ocolu: 24 comune cu 61 sate, subprefectura la Tg-Jiu(comună urbană) și Plasa Vulcanu, cu 22 comune și 49 de sate, subprefectura la Brădiceni.(VERTICAL, nr 432, 15 octombrie 2014)

EDITORIAL Moștenirea Kremlinului

_DSC0245

Recurg pentru acest  editorial la titlul unei  cărți celebre a lui Ion Mihai Pacepa, carte apărută imediat după 1989, doar pentru a sugera că nici după un sfert de veac nu am scăpat complet de ruși. Dacă citim în această cheie recentele evenimente legate de Lukoil nu putem să nu constatăm că moștenirea rusească este încă foarte prezentă în România și ne doare al naibii de rău. Din păcate, cine  s-a grăbit să vadă că unul sau altul dintre candidații la Președinție s-a  poziționat într-un fel sau altul, să nu uite că suntem în campanie electorală și cred că am spus totul.

Și  pentru că tot suntem în campanie electorală prezidențială, să privim ce s-a întâmplat în precedentele dăți, să zicem din 2000, ca să nu repetăm, poate,  greșelile. În anul 2000 Ion Iliescu revenea la Cotroceni  după ce, cu doar un an înainte, liderul APR Theodor Meleșcanu era compromis pentru relațiile cu Moscova. În anul  2004, Adrian Năstase pierdea surprinzător alegerile prezidențiale în fața lui Traian Băsescu  după ce, pe lângă alte manipulări marca Sorin Ovidiu Vântu-pionul intereselor rusești în România-fusese servită și apropierea acestuia față de Moscova. Același mogul de presă îl compromitea  și pe Mircea Geoană în 2009 pentru ca  reprezentantul Dreptei să bifeze un nou succes mai tras de păr ca niciodată. Și iată că în anul  2014 revenim din nou cu același scenariu, reprezentantul Stângii  e cu rușii și că trebuie să votăm altceva că o pățim. Un Mircea Geoană sau Victor Ponta sunt foarte bine primiți în cancelariile occidentale, semn că doar la noi mai prind aceste  manipulări grosolane de natură electorală.

În acest context aș aduce în discuție problema gazelor de șist și…Rusia. Diverse ONG-uri finanțate mai mult sau mai puțin transparent au făcut în ultimii doi ani o risipă de ”energie” fantastică pentru a compromite acest proiect. Exploatarea gazelor de șist, care se practică din SUA în multe țări din Europa, ne-ar scoate total dintre țările care am avea nevoie de gazul rus. Ori, ce țară ar avea interesul și posibilitatea de a finanța un proiect care să saboteze ”gazele de șist” decât Rusia care și-ar pierde o mare parte din influența asupra Europei?Iată un motiv de meditație și poate de identificare corectă a celor care vor răul acestui popor!(VERTICAL, nr 432, 15 octombrie 2014)

 

Editorial VERTICAL, nr 431, 7 octombrie 2014

 

DSC00294

 

 

Ce jocuri  fac americanii?

 

 

 

 

România  se află în plină campanie electorală iar temele importante în dezbatere publică sunt extrem de puține. Practic ne este livrată de către candidați o tematică care ne consumă energia, deopotrivă ziariști și alegători, și ne face să uităm adevăratele probleme de ordin economic  și social ale țării. Din acest punct de vedere este de lăudat gestul unui candidat care a declarat la lansare  că vrea să trăiască într-o Românie a românilor, o idee de care am cam uitat în ultimii ani, și care ar putea fi scoasă de la naftalină, din nefericire, doar pentru perioada electorală. Cea mai importantă temă, cea a anticorupției, riscă să cadă în desuetudine prin implicarea americanilor la nivel…politic.

Victoria Nuland, subsecretarul  de stat american pentru Afaceri Euroasiatice, a lansat săptămâna trecută  un atac extrem de dur la adresa unor lideri politici din Europa centrală  fără a-i numi, oficialul american acuzându-i că, în timp ce noaptea dorm liniștiți sub pătura NATO, ziua oprimă  presa și societatea civilă, protejează parlamentarii corupți de anchete  și nu tin cont de Parlament când interesul cere sau vorbesc de democrație neliberală. Pe o asemenea declarație, unii s-au gândit să identifice Ungaria și, pentru că tot e campanie electorală, a fost băgată și România. E vorba de țara unde americanii l-au avut ”stăpân absolut” pe Traian Băsescu, cel care ar putea fi dovedit că primea bani cu sacii de la clanurile țigănești.

Este posibil ca declarația oficialului american chiar să fi fost dată în contextul electoral  românesc dar unele lucruri sunt extrem de adevărate, mă gândesc aici la corupția generalizată livrată autorităților române în dosarul Microsoft și în alte cazuri de care nu se vorbește încă.  Nu se poate ca nici un politician din România care ajunge într-o poziție de vârf să nu atingă averi nemăsurate de parcă ar fi descoperit rețeta bogăției veșnice. Rămâne de discutat dacă acest dosar, despre care se știe de vreun an, trebuia  să fie operat doar acum în campania electorală  pentru a se face jocuri electorale pe el. Riscăm ca unii să fie vinovați doar că așa au zis americanii sau Băsescu și alții total nevinovați pentru că așa a zis Victor Ponta sau alții.

La acest moment americanii fac un joc periculos în România deoarece o nouă manipulare electorală, a câta oare după 1990, nu îi va lăsa cu prea mulți partizani în România. Românii au vorbă legată de dragostea cu forța…

Tradiții, documente și fapte din trecutul Gorjului(III)

În ultimii ani autoritățile gorjene fac  eforturi considerabile pentru promovarea acestor meleaguri din punct de vedere turistic și cultural. Deși este prezentă la fiecare pas, istoria acestor meleaguri  joacă doar  un loc secund în aceste manifestări, o mare pierdere din toate punctele de vedere. De la Alexandru Ștefulescu cu un secol în urmă, gorjenii nu au mai primit în dar un tratat despre trecutul acestor meleaguri  deși  au existat încercări notabile în acest sens.

 

Potrivit documentelor de arhivă, începând cu anul 1568 Gorjul apare în documente sub forma actuală. Existența lui era însă mult mai veche dacă apelăm la mențiunea documentară din 29 iulie 1497, hrisovul prin care domnul Radu cel Mare dăruia mânăstirii Tismana un obroc anual de 300 de vedre de vin ”din județul Jiul de Sus”. O altă mențiune interesantă datează din 1406  când la 23 noiembrie 1406, Mircea cel Bătrân poruncea lui jupan Brata să devină ispravnic al zonei, cu reședința la Târgu-Jiu. Așezarea de pe Jiu a fost pe tot parcursul secolelor următoare un important centru comercial, meșteșugăresc și politic. Localitatea va apare în documente cu denumirea de ”târg”, exemple în 1429 și 1546, și de ”oraș” în 1591 când avem și un ”Dumitru pârcălab”.

 

Pe când Petroșaniul era în Gorj

 

Această zonă a supraviețuit economic perioadei, tocmai aici stând explicația alipirii celor două județe vecine, Jaleș și Gilort. Mai mult, hotarul nordic al județului către Transilvania, stabilit  pe culmile Munților Carpați, a fost consemnat într-un act act din anul 1520. Documentul menționat arăta că întreaga depresiune a Petroșanilor, cunoscută mai apoi sub numele de ținutul Jienilor, cu o lungime de 40 kilometri și lățime de 16 kilometri, a fost recunoscută atunci  de ambele părți ca aparținând județului. La mijlocul secolului al XVII-lea, Gorjul se întindea în nord până pe crestele munților, în sud cobora până mai jos de Turceni, în vest până la confluența apelor din bazinul Jiului și Motrului iar în est urma cursul superior al râului Olteț. Din punct de vedere administrativ, deși este o împărțire extrem de relativă la vremea respectivă, Gorjul se învecina cu județul Mehedinți în vest, cu județul Dolj în sud și cu județele Vâlcea și Argeș în est.

Județul Gorj era condus de un ban la jumătatea secolului al XVII-lea, acesta fiind pus în ipostaza de a rezolva diferendele  ivite între localnici. Reținem aici un document din 1564-1568 care arată: ”s-a dus boierul domniei mele Arsenie banul cu toți boierii Jiului acolo la acea trecere în munte pe unde au fugit acel hoț și au aflat cu sufletele lor că au făcut acea trecere Suhodolenii, de au scos șindrile și scoarțe”. Ca șef al administrației zonei, banul Arsene a cercetat și a aplicat pedepse sătenilor din Sohodol, deoarece aceștia deschiseseră ilegal o potecă spre Transilvania pe unde își comercializau produsele, fără a mai plăti vămile ce se cuveneau domniei.

 

Gorjul la 1700

Dacă privim hărțile actuale și mențiunile documentare, Gorjul era al treilea ca mărime între județele Olteniei, după Mehedinți și Dolj. În evidențele vistieriei lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1690, sunt enumerate în Gorj un număr de 24 sate plăieșești dar, cel mai probabil, erau cu mult mai multe. Harta stolnicului Constantin Cantacuzino din aceeași perioadă menționează 23 de sate, printre localitățile menționate regăsindu-se orașele Târgu-Jiu și Baia de Fier și mânăstirile Polovraci și Tismana.

În preajma intrării sub stăpânire austriacă, orașul Târgu-Jiu era administrat de un județ și 12 pârgari, aici funcționând și o pârcălăbie pentru 12 localități din jur: Frăsinet, Drăgoieni, Petrești, Bârsești, Bezna, Botorogi, Copăceni, Crețești, Izvoară, Preajba, Românești, Tâlvești și Vădeni. La Târgu-Jiu își desfășura activitatea și o vamă unde se plăteau taxe pentru mărfurile aduse de locuitorii dintre râurile Olteț și Vodița și care erau scoase din țară prin pasul Vâlcan.

 

Din vremea austriecilor

Potrivit documentelor vremii, austriecii au intenționat să stabilească la Târgu-Jiu, datorită poziției sale strategice, centrul administrativ al provinciei cucerite. Așa cum am aflat numărul trecut, județul Gorj era administrat de vornicul Milcu Lupoianul care avea în subordine patru ispravnici ai celor patru plăși.

În 1722, căpitanul Schwantz a întocmit o hartă și un registru al localităților din zonă unde identifica 195 de localități. Pe această hartă se regăseau 17 dintre localitățile amintite și de Constantin Cantacuzino și alte 13 părăsite. Potrivit căpitanului austriac, în județul Gorj existau două târguri: Târgu-Jiu și Brădiceni.(Va urma)(VERTICAL, nr 431, 7 octombrie 2014)

Memoria gorjenilor

Căpitanul Emanoil Părăianu

Căpitanul Emanoil Părăianu

OFITERII REGIMENTULUI 18 GORJ

OFITERII REGIMENTULUI 18 GORJ

Regimentul 18 Gorj în fața Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”

Regimentul 18 Gorj în fața Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”

Proiect educaţional dedicat Zilei Internaţionale a Holocaustului

DSCN5645 DSCN5685DSCN5645

De săptămâna viitoare ne întâlnim la ORDINEA DE ZI!

Ordinea de ziBlestemul rusesc
Românii au o lungă istorie în care vecinătatea cu Rusia-ţaristă, comunistă sau oligarhică-nu ne-a făcut bine. Nu doar că lucrurile nu se îmbunătăţesc dar există suficiente date, a se vedea scandalul Lukoil, care ne arată că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită. În timp ce relaţiile diplomatice sunt la un nivel scăzut iar schimburile economice au coborât de la an la an, capitalul rusesc a pus mâna pe numeroase active româneşti din domeniul industriei-combinate, rafinării-şi acum ruşii îşi permit să şantajeze statul român cu retrageri dacă sunt întrebaţi de sănătate. Deja ştim că mai multe combinate siderurgice, luate pe mai nimic de investitori ruşi,şi-au închis porţile şi au trimis mii de români în şomaj.
Reîntorcându-ne la cazul Lukoil, reţinem că investitorul rus a cumparat rafinaria Petrotel în 1998 pentru 53 de milioane de dolari, în urma unui proces controversat de privatizare derulat de fostul FPS (Fondul Proprietăţii de Stat). Din câte se pare, până la proba contrarie a unui nou act de corupţie, statul a cedat rafinăria ruşilor mai mult în schimbul unor promisiuni de investiţii de sute de milioane de dolari decât pentru bani, suma efectiv plătita fiind considerată derizorie la vremea respectivă. Nimeni nu ştie dacă ruşii şi-au ţinut promisiunile legate de investiţii, ştim însă că în 2002, la patru ani dupa privatizare, Lukoil a beneficiat, datorită Guvernului Năstase, de o ştergere de datorii care a fost mai mare decât suma plătită.
Aflăm în aceste zile că Lukoil a fraudat statul cu 230 de milioane de euro şi se pune problema ca statul să redevină acţionar al rafinăriei. Ideea nu ar trebui să sperie Guvernul iar după modelul maghiar ar trebui să avem parte chiar de o întărire a statului. Nicăieri în Uniunea Europeană o companie străină, fie ea şi rusească, nu îşi poate permite să şantajeze autorităţile că închide şi pleacă, mai ales după facilităţile oferite,şi asta pentru că a fost vizitată de procurori. Pe de altă parte,înainte de condamnare nimeni nu este vinovat iar dacă putem obţine şi respectarea legii şi funcţionarea rafinăriei e cu atât mai bine.
În contextul campaniei electorale, lucrurile s-au inflamat brusc după ce unul dintre candidaţi, premierul în funcţie, a cerut ca procurorul să aibă în vedere în acest caz şi salariaţii unităţii respective care nu au nici o vină. Se pare că acesta a avut dreptate-a cerut soluţii legale în favoarea oamenilor-de vreme ce procurorii au deblocat lucrurile iar rafinăria ar putea, teoretic, să lucreze, dacă ruşii nu au alte planuri. Personal,nu cred că dacă în locul ruşilor s-ar fi aflat alţi investitori,lucrurile ar fi luat o asemenea turnură. Pe de altă parte, nu văd de ce ar trebui să blocăm rafinăria atât timp cât am putea să îi tragem şi la răspundere pe vinovaţi.
Despre ce fac ruşii în ţara noastră la nivel politic şi subteran, politica lui Putin în toată Europa Răsăriteană(Ungaria, Bulgaria, România), actorii determinanţi ai statului român trebuie să fie foarte atenţi. Lupta anticorupţie trebuie dusă până la cap şi cu toate consecinţele pentru a evita un scenariu de tip ucrainian şi în România. Nu ne permitem ca ţară şi nu va fi tolerat de Uniunea Europeană un amestec în treburile Justiţiei!(www.verticalonline.ro)

Activitate la Căminul Cultural Băleşti

Holocaust

Tradiții, documente și fapte din trecut(II)

În ultimii ani autoritățile gorjene fac  eforturi considerabile pentru promovarea acestor meleaguri din punct de vedere turistic și cultural. Deși este prezentă la fiecare pas, istoria acestor meleaguri  joacă doar  un loc secund în aceste manifestări, o mare pierdere din toate punctele de vedere. De la Alexandru Ștefulescu cu un secol în urmă, gorjenii nu au mai primit în dar un tratat despre trecutul acestor meleaguri  deși  au existat încercări notabile în acest sens.

 

 

Făcând un recurs la istorie, să menționăm că din secolele XIV-XV datează și primele județe menționate pe meleagurile noastre. Astfel, apare menționat județul Jaleș într-un document din 5 octombrie 1385, un secol mai târziu găsim în documente județul ”Gorji”(Jiul de Sus) pe locul vechilor județe Jaleș și  Motru.

Începând cu epoca medievală, teritoriul de azi al Gorjului a cunoscut modificări și evoluții foarte importante. Harta stolnicului Constantin Cantacuzino însemnează, la 1700, un număr de 23 de orașe și târguri  în Țara Românească: București, Craiova, Cerneț, Baia de Aramă, Târgu-Jiu, Râmnicu, Ocnele Mari, Caracal, Brâncoveni ș.a. În decembrie 1719 generalul Steinville enumera în Oltenia un număr de 7 localități urbane pe care le denumea ”târgușoare”: Râmnic, Ocna, Caracal, Târgu-Jiu, Cerneți, Craiova și Slatina.

 

Oltenia sub austrieci

Intrată sub stăpânire austriacă, Oltenia a fost așezată sub autoritatea directă a împăratului, care își exercita puterea prin intermediul unei instituții speciale alcătuită din reprezentanți ai Camerei Aulice și a Consiliului de Război al Imperiului. Încă din 1716 găsim în documente pe serdarul Barbu Brăiloiul ca Director superior al Olteniei, cu sediul la Râmnicu Vâlcea. Acesta era subordonat generalului austriac Stephan von Steinville și era ajutat de un director militar și unul economic. Doi ani mai târziu, în ianuarie 1718, în funcția de director politic și judiciar  a fost numit Radu Golescu, pentru o perioadă scurtă de timp, revenind apoi serdarul Barbu Brăiloiul.

Mai reținem că directorul superior avea în subordine, pentru fiecare dintre cele cinci județe, câte doi boieri cu funcția de magistrați civili. Potrivit documentelor, la 22 februarie 1719, funcția de Director suprem al Principatului Olteniei a fost preluată de generalul Stephan von Steinville, iar administrația civilă revenea românilor: Gheorghe Cantacuzino-banul Olteniei; Grigore Vlasto, Staico Bengescu, Dumitrașcu Brăiloiu și Constantin Strâmbeanu.Bineînțeles, marii proprietari nu au avut nimic de suferit în această perioadă, pentru această zonă fiind amintiți: Obedeanul, Mateo Brăiloiu, Milo Lupoianul, Constantin Strâmbeanu, generalul Cantacuzino, Staico Bengescu, Barbu Rioșanu, Udrea Simionescu, Crăznaru, Vasile Cepleanul, Dumitrașcu Hobanul, Preda Orășanul, Mateo Glogoveanul, Dumitrașcu Urdăreanul ș.a.

 

Administrație și organizare

Sunt tot mai multe voci, în special ale cercetătorilor acestei perioade, care susțin că perioada 1718-1739 a fost foarte importantă în Istoria Olteniei și, implicit, a Gorjului. Acestei perioade îi datorăm enorm în modernizarea administrativă a zonei, lucru subliniat deja de specialiști.

Astfel, în fruntea fiecăruia din cele cinci județe au fost numiți la 15 octombrie 1719, câte un vornic care avea în sarcină foarte multe lucruri, printre acestea și aducerea populației refugiate în satele de origine, asigurarea justiției, construirea și repararea de drumuri, poduri și fântâni etc.

Vornicul avea în subordine câte patru ispravnici care conduceau cele patru părți care compuneau județele: partea superioară, numită Plasa de Sus; partea inferioară, numită Plasa de Jos; Plasa de Mijloc și Plasa de Margine. Ca atribuții, ispravnicii aveau mai mult sarcini  administrative, de poliție, de strângere a impozitelor și de a judeca pricini judecătorești mărunte.

Tot în vremea stăpânirii austriece la conducerea fiecărui sat a  fost numit câte un pârcălab secondat de un număr de jurați proporțional cu numărul locuitorilor. În cazul satelor cu un număr de 100 de case erau 4 jurați, doi jurați la 50 de case  și doar unul pentru satele mai mici.

O organizare mai complexă o aflăm în cazul orașelor. La conducerea fiecărui târg se aflau un primar cu numele de județ, patru jurați, doi aprozi și un notar. Aceștia aveau rolul de a controla schimburile economice, evoluția prețurilor, securitatea împotriva incendiilor și răufăcătorilor, perceperea impozitelor ș.a.

Dar poate decizia care a modernizat din temelii administrația a fost cea luată în 1719 prin salarizarea întregului personal administrativ. Nu doar că austriecii au stabilit competența, atribuțiile și îndatoririle dregătorilor dar s-a stabilit și o ierarhie financiară clară: Banul olteniei aveau un salariu anual de 6000 de florini, consilierii 1500 florini anual iar vornicii 250 taleri anual. etc.(VERTICAL, nr 430, 1 octombrie 2014)

 

În curând, o provocare pentru presa din Gorj

Ordinea de zi

EDITORIAL ÎN VERTICAL,nr 430, 1 octombrie 2014

Gorjul și joaca de-a justiția

 

Mă alătur unor confrați în a semnala faptul că autoritățile juridice din România abuzează de instituția arestului preventiv, practic fiecare caz de la Gorj din ultimii ani s-a construit măcar pe o reținere de 24 de ore. Dacă este să analizăm doar cazurile răsunătoare din ultimele luni din județul nostru și unde  judecătorii au respins cu ușurință și motivat măsura arestului preventiv, dovadă că sentința a fost păstrată de Curtea de Apel Craiova, rămâne de discutat dacă procurorii nu dau dovadă de exces de zel. Îmi aduc aminte de un procuror gorjean, altfel o mare deziluzie după succesele de acum câțiva ani, care cerea chiar anchetarea judecătorilor care nu au luat o decizie cum o dorea domnia sa într-un caz de care se ocupa și încerca, ca de atâția ani, să își facă un nume. Cei care au văzut respectivul caz la televizor probabil că și-au făcut o imagine pertinentă cu ”teribilul” om al legii.

Dar nu despre asta am vrut să amintesc, ci despre faptul că reținerea pe 24 de ore a devenit sport național iar în Gorj se pare că se cunoaște doar acest articol de lege. Dacă în unele cazuri se impune, mă ghidez după faptul că judecătorii au aprobat mandate de 30 de zile, în alte cazuri poate ar fi bine ca magistrații care au decis așa să ajungă în fața CSM. Dacă anchetăm fapte de ceva ani, cazuri ale căror infracțiuni s-au întâmplat cu ceva timp în urmă, mi se pare de noaptea minții să dispui reținere de 24 de ore ca să ce? Fără o pregătire juridică dar cu informațiile colegilor din presă, am reținut că instituția arestului preventiv se folosește pentru ca inculpații să nu poată influența cercetarea. Ori să îmi spună și mie cineva cu ce influențau cei doi directori din minerit cercetarea cazului când ei au hrănit o echipă de fotbal din masa ortacilor? Cu siguranță, eventualele fapte penale vor fi probate cu cei implicați în libertate, ei pierzând de multișor pozițiile din care mai puteau face ceva.

Recent, un arhitect și mai mulți funcționari au stat în arest 24 de ore pentru speța în care sunt cercetați deși cazul respectiv nu impunea o asemenea duritate. Mai reținem cazul profesorilor reținuți și a altor cazuri, toate în diverse stadii de lucru dar care nu au fost ajutate deloc de reținerea de 24 de ore. Poate doar ca anumiți magistrați să își facă dosare profesionale voluminoase pentru ceva promovări pentru că pe la concursuri, cel puțin unii dintre ei, vor rămâne ”tinere speranțe” și când vor ieși la pensie. Și pentru că tot vorbeam de judecătorii gorjeni care mai retează din ”aripile” procurorilor, în cazul Nicolae Mischie CEDO a stabilit că ei au judecat corect, alții fiind cu greșeala.Așa că mergem pe mâna judecătorilor!