Șase ani de căsnicie

033

Reclame

Tradiții, documente și fapte din trecutul Gorjului(I)

În ultimii ani autoritățile gorjene fac  eforturi considerabile pentru promovarea acestor meleaguri din punct de vedere turistic și cultural. Deși este prezentă la fiecare pas, istoria acestor meleaguri  joacă doar  un loc secund în aceste manifestări, o mare pierdere din toate punctele de vedere. De la Alexandru Ștefulescu cu un secol în urmă, gorjenii nu au mai primit în dar un tratat despre trecutul acestor meleaguri  deși  au existat încercări notabile în acest sens. Cei care vin în Gorj trebuie să fie atrași pe aceste locuri și de alte argumente decât  tradiționalele festivaluri cu obiceiuri care, din nefericire, au dispărut de prin satele noastre. Încercăm pe parcursul mai multor săptămâni să aducem argumente istorice pertinente pentru  ca cei care ne citesc din țară sau din afara ei să vină pe locurile unde s-au născut Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Constantin Brâncuși, Ecaterina Teodoroiu ș.a.

 

Cei care intenționeză să vină în Gorj trebuie să rețină faptul că primele urme ale prezenței omului pe aceste meleaguri se pierd în negura timpului și pot fi localizate de la Baia de Fier și Boroșteni la Polovragi, Turburea, Vârț, Bărbătești, Cătune și Bumbești-Jiu, la Săcelu, Bârsești, Telești, Brădiceni, Bălănești, Stoina, Runcu-Dobrița, Alimpești  ș.a., despre toate se găsesc informații suficiente în colecția ”Vertical”.

 

Țara Litua

 

Desigur, Gorjul a avut pe teritoriul său cu secole în urmă ”Țara Litua”, primul stat feudal din sudul țării-așa cum găsim în ”Diploma Cavalerilor Ioaniți”(1247)-ale cărui hotare porneau de la depresiunea Tismanei, treceau Carpații și ajungeau până la Olt în timpul voievodului Litovoi. Dacă luăm ca bază de pornire informațiile din documentul amintit, condiderăm că în zona Gorjului s-au cristalizat pentru prima dată condițiile pentru crearea unui stat feudal de sine stătător. Ne gândim aici la faptul că avem deja  și principiul succesiunii la tron deplin acceptată, dispariția lui Litovoi al II-lea în ultimele decenii ale secolului al XIII-lea și înlocuirea lui cu fratele său Bărbat, ambii nepoții primului Litovoi, se face normal și cu acceptul populației din zonă.

Poate că o cercetare mai complexă a Istoriei Gorjului ar putea lămuri multe dintre enigmele istoriei naționale, ne gândim aici că Gorjul a avut totdeauna un statut privilegiat din acest punct de vedere, cum ar fi dispariția Curții lui Vâlcan sau, și mai important, unde s-a aflat reședința lui Litovoi, datorită controverselor și lipsei suportului arheologic nici astăzi problema nu este lămurită. Ne putem imagina cât de importante ar fi aceste descoperiri pentru istoria națională dar și pentru turismul din această parte de țară. Pentru sfârșitul secolului al XIV-lea avem pe tot teritoriul Olteniei județe bine delimitate dacă domnul țării putea dărui mânăstirilor ”400 de găleți de grâu din județul Jaleșului pe fiecare an”, ca să cităm documente publicate.

 

Pentru o istorie a satului românesc

Ion Donat, un istoric care s-a ocupat de studiul satelor românești medievale, avansa o cifră pentru satele din Țara Românească din perioada 1352-1625 de 3220 de sate, dintre acestea un număr de 1223 se aflau în Oltenia. De evoluția acestor așezări se leagă progresul întregii societăți.

Potrivit izvoarelor istorice, numărul gospodăriilor ce alcătuiau localitățile rurale erau undeva de 12-15 în secolul al XIV-lea și a crescut progresiv în secolele următoare. Inclusiv prin Gorj se găseau însă mici așezări, numite cătune, cu doar câteva case.

Melentina Bâzgan, un cercetător atent al perioadei, caracteriza satul românesc medieval ca o comunitate rurală organizată care, în funcție de o serie de factori geografici, economici, politici și militari, a suferit o dezvoltare permanentă. În practică avem unele așezări care au evoluat în limitele acelorași zone geografice, poate cu modificări în privința vetrei satului, alte așezări care au înglobat sau au fost asimilate de alte așezări și altele care au dispărut, foarte multe și în Gorj și ați putut citi în ”Vertical” foarte multe exemple în acest sens.

În privința coordonării satelor remarcăm că dacă la începutul perioadei medievale avem o conducere colectivă, mai târziu se impune un conducător. La 1407, ca un exemplu, Mircea cel Bătrân își adresa porunca ”tuturor satelor care sunteți sub stăpânirea mânăstirii Tismana”. Trei secole mai târziu, Constantin Brâncoveanu trimițând porunci supușilor săi spunea ”voaoă căpitanilor dă păn târguri și voao pârcălabilor du pren sate”. Abia în 1719 avem un decret imperial austriac pentru Oltenia care stabilea ca în fruntea fiecărui sat din zonă să avem ”ca și mai înainte” câte un pârcălab ajutat de jurați.(VERTICAL, nr 429, 24 septembrie a.c.)

Editorial VERTICAL, nr 429, 24 septembrie 2014

 

 

_DSC0120Ne salvează Brâncuși?

După un sfert de veac de la Revoluție, autoritățile gorjene par să fie conștiente, în sfârșit,  de inestimabila moștenire brâncușiană și se pare că există o strategie coerentă ca aceasta să fie pusă la treabă să facă imagine și bani pentru aceste locuri. Ar fi pentru prima dată când gorjenii s-ar dovedi ceva mai înțelepți  decât predecesorii lor, contemporani cu marele Brâncuși, care au fost puși la punct chiar de marele sculptor. Există pentru prima dată  o șansă să depășim dilentatismul unui poet obscur care ar vrea să aducă rămășițele lui Brâncuși în România și, mai important, să sperăm că ”specialiștii” Primăriei Târgu-Jiu nu vor mai tăbărî cu jetul de apă pe operele de piatră de la Târgu-Jiu, nu de altceva, ci ca să putem arăta ceva străinilor care vor veni la Târgu-Jiu.

Pentru că avem un proiect complex care a început cu inițierea procedurilor de înscriere a ansamblului monumental Calea Eroilor de la Târgu Jiu pe lista patrimoniului mondial al UNESCO și  continuă cu Proiectul ”Acasă la Brâncuși”. S-au trezit și autoritățile, cam târziu dar e bine și acum, că Brâncuși nu poate fi înțeles la București sau la Craiova, locuri prin care a trecut, ci în Gorjul natal cu Jiul și Jaleșul, cu mânăstirile și peșterile sale, cu arta popular a lemnului dusă pe culmi nebănuite. Aceasta este țara despre care cred că vorbește și deputatul Victor Ponta în programul electoral, primul candidat care își aduce aminte de România eternă.

Avem acum o Asociație pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Gorj „Acasă la Brâncuși”,  un parteneriat public-privat ce are drept scop dezvoltarea durabilă și promovarea turismului din acest județ. De-a Domnul ca acum să fie mai mult decât vorbe frumoase și ”obișnuitele” activități culturale specific mai degrabă vremurilor ante-decembriste. Faptul că acum intră mai multe administrații locale, cea județeană, actori din sfera privată dar și Executivul, ne face să fim optimiști. Acel ”Drum al lui Brâncuși” despre care se vorbește, Hobița-Târgu-Jiu, poate fi axa pe care să se dezvolte tot turismul gorjean.

Ne rămâne dilemma și speranța că Brâncuși ne salvează încă odată!

ZILELE COMUNEI BĂLEȘTI, 2014, lansări de carte



_DSC0245_DSC0246_DSC0286_DSC0313_DSC0229

EDITORIAL VERTICAL: Tot mai puțini studenți în Gorj

 

DSC00078Singura universitate de stat din Târgu-Jiu se află într-o situație dificilă după ce în acest an nu a reușit să ocupe în totalitate nici locurile bugetate. La cele cu taxă nu a fost deloc  înghesuială, doar jumătate dintre locuri găsindu-și un ocupant. Lăsând la o parte oferta disproporționat de mare, 2000 de locuri la 3000 de absolvenți cu Bacalaureat în 2014 este o imbecilitate, este clar că învățământul superior de la Gorj începe să nu atragă nici măcar pe cei cu probleme sociale. Cu taxe sau nu, tinerii respectivi se gândesc că pot fi vânzători în piață sau la supermarket și fără Facultatea de Drept sau cea de Istorie, ultima cu o prezență efemeră la Târgu-Jiu.

Din acest punct de vedere demisia rectorului Moise Bojincă și a prorectorilor Mihai Cruceru și Liviu Cârțână se impunea,  fie și doar prin prisma unor proceduri democratice. Doar că aceștia nu pot influența viața economică a Gorjului  ca să se creeze mai multe locuri de muncă, să apară mai multe oportunități pentru cei cu studii superioare. Un prieten bun îmi spunea că fata domniei sale, cu facultate făcută pe bune într-un centru universitar, i-a spus că nu se va întoarce la Târgu-Jiu nici dacă va spăla podele la București. Concluzia este foarte simplă, tinerii pleacă spre alte meleaguri pentru că nu au ce face la Târgu-Jiu iar locurile de muncă, puține câte sunt, nu s-au mai dat pe bune de pe vremea lui Ceaușescu.

UCB-ul are și el problemele sale, scandalurile interminabile și calitatea resurselor umane lăsând de dorit. Am reținut remarca unui om de cultură de la Gorj care se referea la faptul că la UCB  singurele nume de referință sunt în prag de retragere sau au ieșit deja  la pensie: Nicolae Brânzan, Ion Mocioi, Adrian Gorun, Gheorghe Gorun , Ion Popescu-Brădiceni și lista se apropie de sfârșit. Cu riscul de a-i supăra pe alții care au o părere prea bună despre ei, m-aș fi așteptat ca toate mințile luminate din spațiul public, cu patalamale, să își găsească locul sub această cupolă academică. Din nefericire, noi avem soții, amante, odrasle și…Cu alte cuvinte, problemele sunt peste tot dar poate cea mai supărătoare este cea referitoare la faptul că vorbim de o unitate etalon a acestui județ.

Studenții sunt mai puțini, elevii sunt mai puțini în Gorj dar problema mare este că nu au alternativă pe meleagurile natale.(VERTICAL, nr 428, 17 septembrie 2014)

 

 

La ZILELE COMUNEI BĂLEȘTI, ediția a VIII-a, 6-8 septembrie 2014

DSC00028 DSC00030 DSC00031 DSC00034 DSC00044 DSC00051 DSC00055 DSC00057 DSC00060 DSC00063 DSC00074 DSC00077 DSC00110 DSC00115 DSC00120 DSC00137 DSC00146 DSC00168 DSC00194