Cercul de Istorie ”Antonie Mogoș” de la Școala Generală Ceauru în vizită la arhive

Cerc ANTONIE MOGOS

Arhivele gorjene aniversează în această perioadă 180 de ani de la momentul când au apărut ca instituție națională și 60 de ani de la momentul de când avem o instituție județeană.Plecând de la cei 95 metri liniari de documente preluate în depozitele sale în 1951, instituţia a ajuns să gestioneze în prezent peste 5 km. de documente, ce aparţin numeroaselor instituţii ce şi-au desfăşurat sau îşi mai desfăşoară încă activitatea pe teritoriul judeţului Gorj.

Evenimentul a fost marcat la Gorj printr-o expoziție cu documente despre Gorj și o Zi a Porților Deschise unde s-au regăsit elevi de la mai multe unități școlare: Colegiul Național ”Spiru Haret”, Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu” și Școala Generală Ceauru-Bălești

Emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” dedicată arhiviștilor gorjeni

Emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” are o ediție specială dedicată Arhivelor Gorjene care împlinesc 180 de ani de la apariție. Telespectatorii GORJ TV pot afla amănunte inedite despre istoria arhivelor gorjene de la profesorul Alexandru Bratu, directorul Serviciului Județean Gorj al Arhivelor Naționale. Instituția gorjeană administrează o cantitate de peste 5 km de documente din perioada 1831-1989.

Documentele actuale păstrate în depozitele Serviciului Județean  Gorj a Arhivelor Naţionale sunt cele care au început să fie păstrate o dată cu înfiinţarea, la 1 august 1951 a Secţiunii Regionale Gorj a Arhivelor Statului. Prin activitatea pe care a întreprins-o din 1951 până astăzi, instituţia arhivelor Gorjului  a încercat să asigure, prin activitatea ce a desfăşurat-o, păstrarea surselor documentare pentru scrierea istoriei locale, asigurând accesul locuitorilor la tezaurul documentar ce se regăseşte în dosarele păstrate cu mare grijă.
Plecând de la cei 95 metri liniari de documente preluate în depozitele sale în 1951, instituţia a ajuns să gestioneze în prezent peste 5 km. de documente, ce aparţin numeroaselor instituţii ce şi-au desfăşurat sau îşi mai desfăşoară încă activitatea pe teritoriul judeţului Gorj. Constituind baza documentară pentru scrierea istoriei ţinutului Jiului de Sus, documentele instituţiilor administrative (Prefectura Judeţului Gorj, Sfatul Popular al Regiunii Gorj, preturile a 9 plase, sfaturile populare ale raioanelor Târgu Jiu, Gilort şi Novaci, Primăria oraşului Târgu Jiu şi a celor 175 de comune rurale de la care s-au păstrat documente), ale celor 21 de instituţii judecătoreşti (Tribunalul Judeţului Gorj, judecătoriile rurale, notariatele de stat şi parchetele care au funcţionat pe raza judeţului), ale unor instituţii economice (diversele fabrici, instituţii agricole sau de comerţ), ale unor instituţii financiar-bancare, documentele diverselor instituţii de învăţământ, cele ale instituţiilor ecleziastice, de protecţie socială, împreună cu cele emise de cancelariile domneşti începând cu secolul al XVI-lea ş.a., grupate în peste 300 de fonduri şi colecţii arhivistice, alcătuiesc o parte a Fondului Arhivistic Naţional al României.
Alexandru Bratu vorbește la Gorj Tv și despre cauzele care au generat pierderi inestimabile pentru arhivele gorjene, fiind legate de masivele distrugeri de arhive provocate de trupele de ocupaţie în anii Primului Război Mondial, de zelul revoluţionar proletcultist al anilor 1948-1950 când, din dorinţa de a da ţării cât mai multă hârtie, au fost predate arhive întregi la D.C.A. precum şi de reaua voinţă, intoleranţă şi  indolenţă factorului uman.

 

Realitatea Tv e sortită închiderii de către Putere

Nu am nici o îndoială că CNA-ul va închide adevărata Realitatea Tv, ordinul a venit de la Elena Udrea care a stabilit, oare pe baza căror informaţii, că Vântu nu a plecat iar el s-ar afla în spatele lui Elan. Drept care, dacă Răzvan Popescu mai vrea să rămână în fruntea CNA va trebui să se conformeze. Ce vină să le bage celor de la Realitatea Tv? Simplu, de ce au îndrăznit să iasă de sub controlul lui Ghiţă care de multişor este sub controlul Puterii? Cum se va face, habar nu am, dar se va găsi ceva pentru că altfel RTV, o licenţă cu probleme, nu îşi va juca rolul de B1Tv II.

Până la urmă nu ştiu dacă e bine sau e rău, sau dacă ce prestează ziariştii  respectivi este un model de conduită. Ignor aceste lucruri la acest moment, problema e că un proprietar de televiziune nu putea să intre în propria firmă, nu era lăsat de badigarzi. Iar acesta nu a făcut decât să îşi preia emisia pentru că prin instanţă ar fi durat prea mult. Ieşirea la bătaie a B1Tv  este clară, RTV lucrează deja pentru Putere. Şi cum nu ar fi aşa atât timp cât Guvernul dpă bani grei pe REVISAL, EDUSAL şi altele, făcute de SIVECO care e proprietatea ASESOFT-Ghiţă.

Cât ar face Realitatea plus RTV şi B1Tv, la acest moment riscăm ca pe acest segment să avem doar Antena 3. Sebastian Ghiţă a primit o lovitură cruntă, chiar dacă va reprimi brendul sau va fi doar el pe piaţă, alura de televiziune combativă s-a dus. Iar cei care şi-au făcut un brend din atitudinea anti-Putere vor blestema momentul când nu au ştiut ce să aleagă. Problema este ce vor face aceşti oameni, nu cred că Antena 3 îşi va permite să îi primească.

Cred că acum încep şi adevăratele probleme ale PSD-ului. Ponta a ieşit preşedinte că l-a ajutat Ghiţă după cum spun stenogramele, adică asta a fost voinţa Puterii. Dacă Ghiţă lucrează pentru Băsescu, Ponta egal love egal Băsescu. Să se explice aşa şi atacurile dispre Cotroceni la Victoraş când are probleme în partid? De văzut, 2012 va fi un an nebun.

Regele Mihai, o istorie nefardată a României

Au trecut 90 de ani din momentul când s-a născut fostul rege Mihai I, copilul legitim al fostului rege Carol al II-lea și al principesei de origine grecească Elena. În cele nouă decenii, Mihai a fost rege la 4 ani, principe moștenitor la 9 ani și rege între 1940-1947. Un om cu un destin absolut fabulos pe care l-am putut vedea sub cupola Parlamentului pe 25 octombrie 2011. Nu același lucru l-au putut face câțiva dintre conducătorii statului român-președinte, premier și liderul Camerei Deputaților care și-au găsit altceva mai bun de făcut pentru că ei recunosc un moștenitor fals, Paul de România.

Nu vreau să reiau acum explicația juridică și cea istorică, fostul rege Mihai este recunoscut la nivel național și internațional. Nimeni nu a auzit, de exemplu, de Roberta Anastase care va rămâne totuși în istorie pentru multiplele faultări și fraudări ale votului în plen. Rămân la părerea că președintele Băsescu-ceilalți nu există în această ecuație-a ratat ocazia de a fi contemporan cu istoria. Poate că mulții și slabii consilieri pe care îi are i-au spus că e pe plus dacă face un asemenea gest, poate că Tismăneanu l-a sfătuit, nu au luat în calcul un singur lucru, România nu se va mai întoarce la monarhie. S-ar putea însă ca mulți să realizeze că avem nevoie de un șef de stat arbitru, nu jucători cum sunt alții! 

Reiau în cele ce urmează editorialul ”Când președintele vorbește prostii”, apărut în luna iulie în săptămânalul VERTICAL:

”Mai multe mesaje pe blogul personal mă acuză că evit să vorbesc despre tema ultimelor săptămâni-trădarea regelui Mihai în 1947-după spusele preşedintelui Traian Băsescu. Nu ştiu ce aş mai putea aduce nou, în condiţiile în care mari intelectuali ai acestei ţări s-au pronunţat pe acest subiect. Concluzia? Preşedintele a luat-o pe arătură, probabil dintr-o lacună de informaţie, iar consilierii lui pe această problemă ar trebui să fie daţi afară. După cum am văzut şi în domeniul extern problema e, încă, sensibilă şi s-a lăsat cu scântei în relaţia cu Rusia, un subiect care se cere abordat cu multă delicateţe.
Nu am prea înţeles de ce s-a băgat preşedintele într-o problemă istorică, rolul regelui Mihai în anii 1944-1947 dar şi cazul eroului mareşal Ion Antonescu fiind des dezbătut în istoriografia noastră. Traian Băsescu, ignorat pe drept de casa regală după ce s-a făcut rudă cu Paul de România, a lovit necruţător în rege şi l-a ridicat în slăvi pe Ion Antonescu. Televiziunile mogulilor şi Opoziţia s-au inflamat instantaneu deşi era mai limpede ca niciodată că suntem ca în celebra întâmplare, un nebun aruncă o piatră în apă şi foarte mulţi sănătoşi se aruncă să o scoată. S-a făcut un subiect din nimic pe care continuăm zilnic să îl reîncălzim!
Şi totuşi, ce l-a apucat pe Băsescu? Probabil că cel puţin unul dintre consilieri i-a spus că naţionalismul îi poate aduce popularitate aşa cum s-a întâmplat mulţi ani şi cu Ceauşescu. Să nu uităm că reabilitarea lui Antonescu a început după 1975 în timpul lui Ceauşescu, iar această   imagine publică bună se menţine şi în prezent în condiţii în care cultul Mareşalului este interzis. Iar regele Mihai nu s-a bucurat niciodată de un sprijin prea mare din partea românilor pentru că anii comunismului au fost necruţători cu acesta. Gândiţi-vă doar cât de greu i-a fost să se întoarcă în ţară după 1989!
Dar să dăm cuvântul istoriografiei. Mareşalul Antonescu a fost un erou pentru români şi a guvernat într-o perioadă absolut dificilă pentru ţară, momente când puteam să dispărem efectiv de pe harta Europei. Este condamnat în străinătate pentru rolul jucat în exterminarea evreilor deşi este greu de crezut că ar fi putut face ceva împotriva politicii germane. De cealaltă parte, Regele Mihai are o vină importantă, l-a arestat pe Ion Antonescu în 23 august 1944 fără să aibă o înţelegere semnată cu Naţiunile Unite, în cazul nostru cu URSS. Drept rezultat,  zeci de mii de soldaţi români pe frontul din Moldova au fost luaţi prizonieri deşi ei depuseseră armele.
Aiurelile susţinute de Traian Băsescu trebuie puse poate în spatele lui Vladimir Tismăneanu pentru că preşedintele nu trebuie să ştie neapărat istorie, el trebuie să fie informat.  Abdicarea din 1947 a fost forţată, nu o trădare a regelui, acest lucru nu poate fi contrazis cu argumentele istoricului, cu politica însă…
Ca şi concluzie, pot să pun pariu că dacă Traian Băsescu ar fi zis de bine de rege, Opoziţia şi televiziunile ar fi zis de rău. Scopul a fost atins dar oare suntem un popor de giboni? Să nu pricepem că nu e vorba de istorie?”

REPERE: Absențele și abandonul școlar, probleme ale învățământului gorjean

Invitați: prof. Duțulica Balaci-consilier CJRAE
            prof. dr. Petre Ciungu-director CCVM
            prof. dr. Marius Buzera-director CT”GGM
Potrivit datelor ISJ Gorj,  în topul celor mai chiulangii elevi din Gorj se numără cei de la Liceele din Turceni, Bâlteni şi Colegiul Tehnic „Gheorghe Magheru” din Târgu-Jiu, fiecare în parte cu peste trei mii de absenţe. Cu un număr foarte mare de absențe se înregistrează Colegiul Tehnic Nr 2, Colegiul Auto Târgu-Jiu și Colegiul Tehnic Nr 4.

Cine a fost odată-n Gorj: Donaţia Tell de la Târgu-Jiu, începuturile Bibliotecii Publice

La începutul lunii octombrie 1933 începea povestea constituirii Bibliotecii Publice „General Tell” de la Târgu-Jiu. A fost vorba de o donaţie a lui Alexandru Christian Tell, nepotul generalului paşoptist, iar operaţiunile s-au prelungit până în octombrie 1934 când practic aveam şi o bibliotecă după repetatele insistenţe ale donatorului. Povestea începuturilor Bibliotecii Publice de la Târgu-Jiu o găsiţi luni seara la GORJ TV în emisiunea „Cine a fost odată-n Gorj”, invitatul fiind prof. dr. Elena Cornoiu.

Profesor la Colegiul Naţional „Spiru Haret”, Elena Cornoiu a dedicat două cărţi istoricului Bibliotecii Publice „General Tell”-denumirea originală-şi donaţiei familiei Tell din perioada interbelică. Gestul urmaşilor generalului Christian Tell a fost punctul de pornire al Bibliotecii care astăzi îşi are sediul pe strada Eroilor din Târgu-Jiu. Actuala locaţie a Bibliotecii datează din perioada comunistă.

Povestea a început în octombrie  1933, când nepotul generalului Christian Tell, magistratul Alexandru Christian Tell, domiciliat în Bucureşti, a expediat către primarul oraşului, Şerban Frumuşeanu, o scrisoare prin care se oferea să doneze oraşului Târgu-Jiu ,,biblioteca moştenită de mine de la defunctul meu părinte, generalul Alexandru Tell“ şi de la bunicul său, generalul Christian Tell. Familia Tell a dăruit târgujienilor peste 5000 de volume, majoritatea în limba franceză.

Din nefericire, povestea nu s-a terminat aici. Deşi cărţile au fost aduse la Târgu-Jiu încă din ianuarie 1934, nu s-a făcut nimic pe parcursul mai multor luni, fapt ce l-a făcut pe donator să someze Primăria Târgu-Jiu să deschidă Biblioteca. Lucrul s-a întâmplat în octombrie 1934, Târgu-Jiul intrând atunci în rândul oraşelor cu Bibliotecă Publică. Alte amănunte la emisiunea „Cine a fost odată-n Gorj”.

Am avut dreptate: DNA-ul poate face dreptate în fotbal în cazul penalilor Sandu şi Dragomir

Aşa cum scriam cu luni în urmă, se poate vedea în arhiva acestui site, Mircea Sandu, Dumitru Dragomir şi ceilalţi membrii ai Comitetului Executiv al FRF ar trebui arestaţi pentru că prin decizia lor au prejudiciat statul cu cel puţin 3,5 milioane de euro, datoriile Universităţii Craiova către Fisc. Au trecut luni bune până să se facă ceva, semn că politicul şi şpaga au fost implicate, până am aflat că a început urmărirea penală. Să reţinem că doi membrii ai CEx sunt deja după gratii.

Într-o ţară normală Sandu şi Dragomir ar trebui arestaţi, oricum fără să mai fie lăsaţi să conducă fotbalul unde sunt acuzaţi de multe, inclusiv abuz în serviciu. Sunt periculoşi, pot face să dispară probe şi pot influenţa martori. Din nefericire e greu de crezut că vor păţi ceva pentru că nimeni nu a reacţionat când din visteria statului s-au luat milioane de euro. Ar fi de cercetat dacă patronii care s-au înfruptat din cadavrul Craiovei nu au legături cu actuala Putere şi de aceea sunt intangibili.

În loc să ni se explice de ce s-a făcut un abuz în cazul Universităţii Craiova, oficialii FRF tot caută justificări pentru alte probleme ale echipei oltene. Se impun câteva întrebări:

1. Fostul miliţian Dumitru Dragomir ne tot repetă că a dat 1,6 milioane de euro la Craiova pe o altă societate pentru că a fost indus în eroare de Mititelu. Haida de,sunt conturi diferite, şi s-a făcut asta pentru a evita sechestrul, aici sunt în culpă şi Dragomir şi Mititelu. O şpagă ceva, nea Mitică?

2. Că nu fuseseră plătiţi jucătorii era adevărat dar ei puteau fi declaraţi jucători liberi, ceva e putred.

3. În cazul Piţurcă, probabil cheia întregii probleme, este adevărat că din evidenţe nu reiese că ar fi băgat vreun ban?Că singurii bani cheltuiţi sunt cei de pe bilete şi că nici aceştia nu pot fi justificaţi? De ce nu i se întâmplă nimic MARELUI ANTRENOR? 

REPERE 19 0ctombrie 2011: „Pensiile gorjenilor la ora adevărului”

Invitat: Rodica Ghimiş-director Casa de Pensii Gorj

Cine a fost odată-n Gorj: Cetatea dacică de la Polovragi

Mai puţin accesibilă publicului larg, Cetatea dacică de la Polovragi este construită la o altitudine de peste 1000 de metri pe platoul Padeşul din Munţii Căpăţânii. Datarea istorică o plasează în secolul I î.Chr în perioada Burebista, cetăţuia a folosit se pare ca loc de refugiu pentru un trib dacic din zonă. Mai târziu, romanii au folosit fortificaţiile pentru apărarea drumului de plai ce trecea prin Cheile Olteţului peste munte, prin Pasul Urdele, spre Sarmisegetusa.

 

GORJ TV vă prezintă în cadrul emisiunii „Cine a fost odată-n Gorj” de luni, 17 octombrie 2011, o poveste a cetăţii dacice de la Polovragi în relatarea profesorului Nicolae Simionescu, autorul singurei monografii a localităţii Polovragi.

Telespectatorii pot vedea imagini de pe „Platou” şi  “Crucea de piatră” – crucea ridicată aici de căpitanul de plai Ursache, în 1808. Crucea marchează şi amplasamentul complexului dacic, construit în perioada Burebista (sec. II-I î. Chr.) şi folosit atât pentru refugiul unui trib dacic ce trăia pe terasa Olteţului, cât şi pentru apărarea de către romani a drumului de plai ce trecea prin Cheile Oltetului peste munte, prin Pasul Urdele, spre cetatea de reşedinţă a Daciei, Sarmisegetusa, din Munţii Orăştiei.

Cele mai importante legende care circulă pe seama acestei cetăţi se leagă de cultul lui Zamolxis. Se pare că în trecut exista un tunel care lega cetatea de peştera aflată în apropierea mânăstirii.  Se spune ca Zamolxis intra şi ieşea pe aici în locuinţa lui secretă din inima muntelui. Se mai spune  că pe aici dispăreau dacii din cetatea asediată şi apăreau altundeva, departe, băgând spaima în romani. Mai reţinem şi povestea unei alte peşteri din Polovragi unde,  în anul 1926, călugărul Sebereanu a trăit, complet izolat de lume, doi ani. Pustnicul a murit în peştera amintită, şi tot acolo a fost înmormântat. În anul 1992 a fost scos la suprafaţă şi îngropat la Mânăstirea Polovragi, al cărei stareţ fusese cândva.

Nemulțumiri ale cadrelor didactice din Gorj

Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Gorj îşi exprimă nemulţumirea privind decizia parlamentarilor care au votat legea pentru aprobarea, cu modificări, a O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute cu titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Angajaţilor din învăţământ, prin această ordonanţă, urmau să primească sumele devenite executorii până la 31 decembrie 2009,  în felul următor:

–         În anul 2010 se plăteau 34 % din valoarea titlului executoriu;

–         În anul 2011 se plăteau 33 % din valoarea titlului executoriu;

–         În  anul 2012 se plăteau 33% din valoarea titlului executoriu;

Modificarea adusă actului respectiv prevede ca plata sumelor cu titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2011 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

      –  În anul 2012 se plăteşte 5 % din valoarea titlului executoriu;

      –  În anul 2013  se plăteşte 10 % din valoarea titlului executoriu;

      –  În anul 2014 se plăteşte 25 % din valoarea titlului executoriu;

      –  În anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

      –  În anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu;

Cu toate semnalele de alarmă transmise de  instituţiile reprezentative ale puterii judecătoreşti, deputaţii care susţin Guvernul Boc (143 şi-au dat votul favorabil pentru aprobarea ordonanţei), au legiferat ticăloşia executivului de a încălca atât drepturile cetăţeneşti prevăzute de Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi prerogativele celei de-a treia putere în stat.

Statul român trebuie să respecte jurisprudenţa CEDO care arată că „autorităţile nu pot invoca lipsa de fonduri pentru a amâna executarea unor decizii judecătoreşti”.

Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Gorj se va adresa CEDO pentru a sesiza aceste derapaje şi pentru a câştiga drepturile ce le revin angajaţilor din învăţământul gorjean.

Acest vot al Parlamentului României este încă o dovadă că nu trăim într-un stat de drept!

 

PREŞEDINTE,

prof. HUICĂ CONSTANTIN

Despre locurile de muncă din străinătate la REPERE

Emisiunea REPERE din această săptămână vă prilejuiește o întâlnire cu ROMEO CHIRIAC, directorul AJOFM Gorj. Printre multiplele teme care vor fi discutate ne vom referi și la cele 800 de locuri de muncă oferite de AJOFM pentru străinătate.

ZIUA HOLOCAUSTULUI COMEMORATĂ LA GORJ TV

Ediția din 10 octombrie 2011 a emisiunii ”Cine a fost odată-n Gorj” este dedicată comemorării Zilei Holocaustului, acțiune organizată în județul nostru de către Inspectoratul Școlar Județean Gorj și Societatea de Științe Istorice, filiala Gorj. Vorbesc telespectatorilor profesori și elevi de la trei licee gorjene unde există opționale de predare a Holocaustului –Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu”, Colegiul Național ”Spiru Haret” și Colegiul Național ”George Coșbuc” Motru.

Ziua Holocaustului este comemorată la 9 octombrie, dată la care, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina de Sud, teritoriu aflat atunci sub administrație românească.

Ziua Holocaustului a fost marcată  pentru prima dată oficial în România în 1994. Aceasta a fost instituită printr-o hotărâre de Guvern, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în Romania, condusă de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel.

În Holocaustul din Romania și-au pierdut viața foarte mulți evrei, cifrele vehiculate de mass-media fiind se pare exagerate. Telespectatorii GORJ TV vor putea urmări imagini de arhivă legate de Holocaust dar și intervențiile unor profesori care predau elevilor gorjeni despre Holocaust: prof. dr. Maria Cochină, prof. dr. Elena Cornoiu și prof. Nicolae Negrea.

Fotbalul la care nu trebuie să ne uităm

Scandaluri, arbitraje frauduloase, meciuri trucate, bani negrii, iată câteva din caracteristicile fotbalului românesc. Cei care au contestat aceste lucruri, și au avut pete, au fost înlăturați de mafioții Mircea Sandu și Dumitru Dragomir. Aceștia, ca un făcut sau poate pentru că știu ceva, nu pică niciodată chiar dacă procurorii ar avea suficiente motive să îi ia de guler. Chiar dacă Mititelu se bucură în aceste zile că Sandu și Dragomir vor avea probleme, lucrurile nu vor sta chiar așa. E bătaie pe titlul viitoarei campioane!

Nu Dinamo sau Rapidul vor lua campionatul, nici măcar Steaua care a făcut ”pactul cu diavolul” uneperist-Iordănescu și Oprea, lupta se dă între CFR și ”U” Cluj. Recentele arestări au fost provocate de arbitrajul de la Cluj al lui Augustus Constantin, cel care avea un ordin clar care venea de la FRF dar pleca de la Cotroceni, prietenii știu de ce. Doar că PDL-ul are alte socoteli în Ardeal, sprijinirea lui ”U” aduce mult mai multe voturi. Cum Vasile Avram și Sandu+Dragomir nu păreau să înțeleagă, cătușele sunt un lucru foarte convingător. Trebuie să facem legătura și cu informațiile că PDL-ul nu ar mai asculta absolut de toate ordinele venite de la Cotroceni. Întrebarea care se pune este următoarea, de ce ne uităm la fotbalul românesc când ierarhiile fotbalistice au fost corupte de politică?

REPERE în haine noi

Revine REPERE! Problemele școlii gorjene dezbătute de Ziua Internațională a Educației

REPERE 1

Emisiunea REPERE revine în haine noi cu o emisiune realizată de Ziua Internațională a Educației despre Școala Gorjeană și problemele acesteia. Invitații emisiunii sunt:

prof. Justin Sebastian Paralescu-inspector școlar  general al județului Gorj

prof. Constantin Huică-președinte Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Gorj

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A EDUCAȚIEI: Scrisoare deschisă a sindicaliștilor gorjeni

 

 UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT GORJ

 

 

 

SCRISOARE DESCHISA

 

 

         5 octombrie, Ziua Internaţională a Educaţiei, o zi în care toţi factorii implicaţi în desfăşurarea procesului de instrucţie şi educaţie, cei care au responsabilităţi şi putere decizională, ar trebui să identifice noi modalităţi de îmbunătăţire a actului educaţional, de asigurare a condiţiilor minime şi obligatorii pentru ca unităţile şcolare din Gorj să ajungă la standarde europene, dar şi pentru atragerea şi menţinerea în sistem a personalului performant.

         Fiecare ministru al educaţiei a dorit să-şi impună propria viziune privind reformarea învăţământului, însă niciunul nu a obţinut alocări bugetare care să permită implementarea reformelor avute în vedere.

 Din nefericire, la fel ca în ultimii 20 de ani, şcoala românească se confruntă cu lipsuri majore. Noua lege a educaţiei nu a reuşit să înlăture sau să amelioreze carenţele sistemului de învăţământ, dimpotrivă, a bulversat sistemul şi a amplificat nemulţumirea salariaţilor, a părinţilor şi elevilor, datorită inexistenţei actelor administrative subsecvente Legii Educaţiei Naţionale.

         Totodată, procentul din PIB alocat învăţământului în ultimii ani a fost total insuficient pentru desfăşurarea în condiţii normale a procesului instructiv – educativ şi a avut efecte negative asupra sistemului educaţional. S-a ajuns în situaţia inacceptabilă în care, din lipsă de fonduri, au fost blocate posturile vacante, ceea ce îngreunează activitatea în unităţile de învăţământ. Mai mult, salariile personalului din învăţământ, care oricum erau printre cele mai mici din sectorul public, au fost drastic diminuate, astfel încât sute de cadre didactice calificate părăsesc sistemul, în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat. De asemenea, din lipsă de fonduri au fost abandonate proiectele  de investiţii în infrastructura şcolară, multe dintre acestea aproape de finalizare.

         Un alt fenomen îngrijorător este abandonul şcolar, care se manifestă atât în mediul rural, cât şi în cel urban, a cărui cauză  principală este sărăcia din cauza căreia multe familii nu pot suporta costurile şcolarizării. O altă cauză a acestui fenomen o reprezintă lipsa unei oferte educaţionale care să fie în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii.

         În ultimii ani, obiectivul major al actualei guvernări – de politizare a tuturor structurilor statului –  s-a manifestat şi în învăţământ, unde unicul criteriu de promovare în funcţii de conducere a fost cel al apartenenţei politice.

         Lipsa totală de consideraţie a Guvernului BOC faţă de partenerii de dialog social se manifestă şi în relaţia structurilor judeţene unde se observă o mimarea sistematică a dialogului social.

Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere din Învăţământ Gorj solicită tuturor factorilor decizionali să trateze sistemul de educaţie cu seriozitate şi responsabilitate.

Este imperios necesară alocarea unui procent de minim 6% din PIB, pentru finanţarea învăţământului, aşa cum prevede Legea Educaţiei Naţionale, pentru că reformarea învăţământului nu se poate face fără resurse financiare.

Alocarea a 6% din PIB va permite finalizarea proiectelor de investiţii aflate în derulare, dar şi o salarizare decentă a personalului din sistem, care să ţină seama de importanţa socială a muncii acestora. Din punct de vedere salarial, în ultimii ani, personalul din învăţământ a fost dezavantajat în raport cu alte categorii de bugetari. Executivul trebuie să găsească soluţii pentru plata, în regim de urgenţă a diferenţelor de drepturi salariale obţinute de angajaţii din educaţie prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Un învăţământ performant nu se poate face fără a asigura numărul minim de personal necesar pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii unităţilor de învăţământ preuniversitar, astfel încât se impune adoptarea de urgenţă a unui act normativ care să permită deblocarea posturilor vacante şi ocuparea acestora.

Solicităm elaborarea, în regim de urgenţă, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a unor programe şcolare care să ţină cont de noile realităţi de pe piaţa forţei de muncă.

Întreaga clasă politică trebuie să conştientizeze că ignorarea în continuare a acestui domeniu strategic – învăţământul – va avea consecinţe dezastruoase pe termen lung asupra evoluţiei societăţii româneşti în ansamblul ei.

 

 

 

 

 

 

PREŞEDINTE,

 

Prof. HUICĂ CONSTANTIN

 

 

 

Cine a fost odată-n Gorj: Viața bisericească la Stolojani

Viața bisericească de la Stolojani

 Cu câțiva ani în urmă, presa gorjeană vorbea de o descoperire senzațională în satul Stolojani din comuna Bălești, sub o biserică de secol XVIII descoperindu-se una mult mai veche. Descoperirea nu era așa de nouă, încă din 1926 sătenii din Stolojani cunoscând secretul. Despre povestea acestei biserici cât și despre întreaga viață religioasă din zonă, Stolojaniul fiind un exemplu pentru tot Gorjul, la emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” din 3 octombrie 2011 împreună cu cercetătorul Dan Cismașu de la Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale.

În harta lui Fr. Schwantz, de la 1722, era în­semnatã o bisericã tocmai la jumãtatea satului Stolojani, în dreapta Jaleşului, chiar în locul unde se afla biserica cu hramul Sfinţii Voievozi, în zona numitã Floricani de localnici. În acelaşi loc în anul 1674 jupân Lupu, jupân Drãgan au fãcut aceastã bisericã care a fost renovatã în 1820 de popa Lupu, popa Radu, Gheorghe Cocheci şi Gheorghe Pricu.
 În anul 1926 sãtenii au fãcut o sãpãturã la aceastã bisericã, în naos, în faţa tâmplei, la o adâncime de 1,15 metri sub pardoseala actualã de cãrãmidã, descoperind alta mai veche şi doi stâlpi, tot de cãrãmidã, tencuiţi cu var fãrã nisip. Potrivit informaţiilor păstrate,  cel care a fãcut cercetãrile, un anume Bărcăcilă, a conchis cã înainte a fost o bisericã de zid care s-ar fi dãrâmat din cauza relei construcţii. Biserica respectivã a fost reparatã în anul 1866 dupã cum aflãm din anuarul parohiilor din 1909.
  După cum scria regretatul cercetător  dr. Gheorghe Gârdu,  viaţa religioasã în satul Stolojani era foarte dezvoltatã atât prin lãca­şurile de rugãciune existente, cât şi prin numãrul slujitorilor bisericeşti, dintre care popa Radu a ajuns egumenul mânãstirii Tismana. În satul Stolojani a existat şi un schit dupã cum se poate afla dintr-un document din 14 noiembrie 1677.Acestea și multe alte informații vor putea fi primite de telespectatori de la tânărul și apreciatul cercetător Dan Cismașu, cel care de curând a lansat o carte intitulată ”Viața bisericească la Stolojani”
 Pionii principali ai religiei pe aceste meleaguri au fost întotdeauna preoţii care erau direct implicaţi prin activitatea lor în demersul continuu de propăşire a ideii religioase în rândul maselor populaţiei. Preoţii erau aleşi din rândul locuitorilor cu capacităţi intelectuale mai deosebite iar acolo unde în sat nu se aflau persoane cu astfel de abilităţi aceştia se aduceau din alte localităţi. Pentru a putea fi angajaţi încheiau un contract prin care cel ales se obliga să slujească la biserica unde era angajat iar locuitorii satului se obligau să îl întreţină cu cele trebuincioase traiului, de regulă în vechime erau produse în natură precum şi activităţi în folosul preotului.

Lucrarea de faţă prezintă pentru început o scurtă descriere istorică a satului, locuitorilor şi a bisericilor din Stolojani aşa cum rezultă din documente. Sunt prezentate rând pe rând bisericile începând cu schitul care a existat aici şi ale cărui ziduri au fost redescoperite recent iar celelalte biserici din lemn au şi câte un tabel ce conţine numele şi perioada în care au funcţionat preoţii la acestea începând cu secolul al XIX-lea şi până când unele din ele au fost închise cultului. Ulterior au fost redeschise dar au funcţionat ca filiale  ale bisericii parohiale cu un singur preot.

Continuă apoi cu o bogată descriere cronologică a activităţii desfăşurate de preoţii din Stolojani în toată perioada la care se referă această carte. O primă parte a acestui capitol dezvăluie activitatea profesională a preotului Bălan Ion hirotonit în anul 1871, care a depus eforturi deosebite în redresarea stării instituţiei bisericeşti de aici care decăzuse după decesul preotului Tămaşi Constantin când locuitorii au trecut printr-o perioadă de declin economic. După anul 1894 biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului este ridicată la rangul de parohie iar celelalte două biserici devin filiale ale acesteia. După o perioadă destul de îndelungată în care a condus destinele religioase ale locuitorilor din Stolojani, preotul Bălan Ion ajuns la vârsta bătrâneţilor a renunţat prin demisie la postul de preot al acestei parohii în detrimentul fiului său Bălan Toma care având parohie o perioadă de timp la comuna Raci şi dorind să fie cât mai aproape de casă a fost lăsat de tatăl său să facă schimb de parohii cu preotul Bărbulescu Iacob de la parohia Găvăneşti care s-a transferat la parohia Stolojani iar Bălan Toma în locul acestuia la parohia Găvăneşti care avea ca filiale şi bisericile din Corneşti. S-a împlinit astfel şi visul de aproximativ 30 de ani al preotului Bărbulescu Iacob care dorea încă de la hirotonia sa să se transfere la Stolojani. A păstorit această parohie însă foarte puţin timp deoarece după doar 7 ani se stinge din viaţă lăsând în urma sa un nou preot Berca Vasile care încă de la început nu a fost dorit de locuitorii de la această parohie şi care în afară de doar câteva împliniri cea mai mare parte a timpului său petrecut ca slujitor religios al Stolojanilor a irosit-o scriind reclamaţii în urma cărora a intrat de multe ori în conflicte cu mulţi locuitori dar şi cu ajutorii lui de nădejde, cântăreţii. Mic de statură dar cu o emotivitate excesivă a condus totuşi cu greu pe locuitorii din Stolojani în tainele religioase făcând de multe ori exces de statutul său de conducător spiritual. Spre finalul perioadei cuprinse în acest volum exagerările acestuia au culminat cu o doză de agresivitate care a şi fost motivul transferului său.

Urmează partea a doua a acestui capitol care cuprinde două aspecte extraprofesionale în primul rând implicarea personalului bisericesc în viaţa politică şi socială a vremii dar şi activitatea culturală desfăşurată în special prin cercurile culturale prin care personalul bisericesc îşi desfăşura acest gen de activitate.

Un capitol aparte îl are în această carte personalul bisericesc unde sunt prezentate date personale şi profesionale ale preoţilor şi cântăreţilor. Pentru datele personale s-a apelat şila Colecţia RegistreStare Civilă – Primăria Comunei Stolojani şi Primăria comunei Stroeşti pentru perioada cuprinsă între anii 1832-1905 în special pentru date de naştere, căsătorie sau decese dar şi la un document întocmit de Prefectura Judeţului Gorj în anul 1833 referitor la personalul bisericesc.

Într-un ultim capitol sunt prezentate trei conflicte majore care au avut loc între personalul bisericesc în primul rând cel creat de preotul Bărbulescu Iacob din dorinţa fără limite de a se transfera de la biserica la care fusese hirotonit la una din bisericile din Stolojani intrând astfel în conflict cu preotul Bălan Ion, cel de-al doilea şi poate cel mai dur a fost declanşat o dată cu numireala Stolojania preotului Berca Vasile care nefiind agreat de locuitorii de aici încă de la începutul carierei sale a intrat în conflicte cu aceştia dar mai ales cu învăţătorul Cuţui Gheorghe cu care nu s-a împăcat niciodată. Ultima confruntare a avut loc tot între preotul Berca Vasile dar de data aceasta cu Popescu Grigore pentru care tot el a insistat la un moment dat să fie angajat la această parohie, acesta fiind şi motivul principal pentru care forurile superioare au decis transferul preotului.

Desprindem astfel ideea că cititorul acestor rânduri culese din documentele prăfuite de vreme va rămâne puternic impresionat de viziunea poporului român de-a lungul istoriei referitoare la modul de viaţă religioasă precum şi la nivelul la care se percepea religia în acele vremuri memorabile.