Nu se poate învățământ modern fără tehnologie

 

 

9 din 10 români consideră că orele la școală sunt mult mai interesante și mai atractive dacă profesorii folosesc tehnologia atunci când predau. Principalul avantaj al utilizării tehnologiei la clasă este faptul că procesul educațional este mult mai dinamic, mai viu și mai interactiv pentru elevi, potrivit unui studiu național, realizat în mediul online. Un alt avantaj, potrivit părerilor părinților chestionați, este că tehnologia folosită la clasă le stimulează interesul și curiozitatea copiilor, astfel încât aceștia asimilează mai ușor informațiile primite, potrivit unui studiu național, realizat în mediul online. Studiul ,,Digital versus print la școală”, solicitat de Epson și realizat în mediul online, în perioada 02-16 septembrie 2019, pe un eșantion de 536 de respondenți, este reprezentativ la nivelul părinților cu copii de vârstă școlară, din mediul urban, cu acces la internet. Sondajul a fost realizat pe platforma ivox.ro.

Rezultatele cercetării arată că elevii ar fi mai atrași de ore și mai activi la clasă dacă profesorii ar folosi echipamente electronice atunci când predau. Peste jumătate dintre părinții care au participat la sondaj cred că tehnologia folosită în scop educațional, la școală, este foarte importantă și sub 1 la sută consideră că este deloc importantă. Potrivit studiului, aproape 55% dintre profesori folosesc săptămânal tehnologia la ore. O treime dintre ei nu știu să folosească tehnologia pe care o au la dispoziție la școală și sub 50% beneficiază de traininguri unde sunt învătați cum să folosească dispozitivele inteligente.
Peste jumătate dintre părinți spun că frecvența cu care profesorii folosesc dispozitive smart la ore este săptămânală și doar un sfert indică faptul că dispozitivele inteligente ar fi folosite zilnic.
Acasă, 64,67% dintre copiii respondenților folosesc zilnic smartphone-urile și laptopurile în scop educațional. Când vine vorba despre modernizarea școlilor cu echipamente electronice, 50% dintre respondenți au declarat că și-ar dori ca școlile în care învață copiii lor să aibă videoproiectoare, imprimante, laptopuri și tablete.
Ce tehnologie le pune școala la dispoziție profesorilor și copiilor dumneavoastră:
Calculatoare – 58,5%
Proiectoare – 57,7%
Imprimante – 33,27%
Laptopuri – 14,77%
Tablete – 10,84%
Altele – 6,73%
Ce echipamente IT ați dori să fie achiziționate în școala în care se află copilul dumneavoastră:
Videoproiectoare – 50,09%
Imprimante – 47,92%
Laptopuri – 42,43%
Tablete – 41,5%
Sisteme audio – 26,92%
E-book reader – 23,93%
Smart TV – 17,38%
Nu doresc – 8,04%
Odată cu începerea școlilor, copiii primesc multe cerințe din partea profesorilor care se bazează pe materiale printate, precum fișe de lucru suplimentare, planșe de colorat, teste sau referate. Unele cadre didactice pun la dispoziție toate aceste materiale deja printate, alții se bazează pe părinți și copii pentru imprimarea lor. 13,08% din școlile în care învață copiii respondenților folosesc imprimante cu jet de cerneală. Din imprimantele folosite de aceste instituții de învățământ, 36,26% sunt alb-negru, iar 35,89% sunt color.
65% dintre adulții chestionați au acasă o imprimantă și nu sunt nevoiți să meargă până la un centru de printare. Totuși, peste jumătate dintre respondenți au mărturisit că preferă să primească de la școală toate materialele necesare deja printate și nu în variantă digitală.
Epson propune instituțiilor de învățământ o gamă de imprimante potrivită acestor nevoi. ,,Imprimantele cu cerneală reprezintă o investiție avantajoasă din punct de vedere al costurilor de print, dar şi una extrem de fiabilă. De exemplu, imprimantele Epson EcoTank color nu folosesc cartuşe de cerneală și au costuri de exploatare mici, fiind livrate cu cerneală pentru 3 ani, echivalentul a până la 82 de cartuşe, ceea ce generează economii cu imprimarea de până la 90%. Aceste echipamente au un sistem de realimentare cu cerneală uşor de folosit. În plus, cu recipientele de cerneală livrate cu imprimanta se pot tipări până la 14.000 pagini alb-negru sau 5.200 pagini color” declară Simona Decuseară, Sales & Marketing Manager Epson România și Bulgaria.

Conducerea SSIR Gorj(2019-2024)

 

Configurația noului Birou Executiv Județean al SSIR Gorj este următoarea:

prof. dr. Gheorghe Nichifor – președinte

prof. Cornel Șomîcu– vicepreședinte

prof. Elvis Istudorescu – secretar executiv

prof.  Dorel Șorop – trezorier

prof. dr. Marcela Mrejeru-membru

prof. dr. Dorina Nichifor – membru

prof. Grigore Alexandrescu– membru

prof. Cristian Ciobanu  – membru

prof. dr. Albinel Firescu-membru

arhivist  Cristina Vasiloiu – membru

prof. Teodor Voicu-membru

Concurs MOȘTENIREA MAGHERILOR, ediția a VI-a, 2019

Concursul ”Memoria Holocaustului” și-a desemnat câștigătorii

Circa 30 de elevi de gimnaziu şi liceu din Gorj au participat sâmbătă, 25 mai 2019, la Concursul Naţional de Memorie a Holocaustului, etapa județeană. O elevă de la CNSH-pentru liceu și una de la Școala Gimnazială ”Constantin Săvoiu”-pentru gimnaziu au câștigat concursul.

Rezultate liceu

Locul I- Oana Racovița-CNSH; Locul II-Adela Delia Petraru-CNET; Locul III-Nicoleta Cosor-Liceul Teoretic Novaci; Locul IV-Denisa Elena Golu-Liceul Teoretic Novaci
Rezultate gimnaziu
Locul I-Ștefania Alexandra Popescu-Școala Gimnazială ”Constantin Săvoiu” Tg-Jiu; Locul II-Daria Caragea-Școala Gimnazială ”Constantin Brâncuși” Tg-Jiu; Locul III-Karina Matei-Școala Gimnazială Nr 1 Motru; Locul IV-Marilena Bivolaru-Școala Gimnazială ”Gheorghe Tătărescu”; Locul V-Alessia Giorgi-Școala Gimnazială ”Ion Grigoroiu” Lelești; Locul VI-Magdalena-Maria Curelea-Școala Gimnazială ”Sfântul Nicolae” Tg-Jiu; Ana Maria Diță-Școala Gimnazială Nr 1 Motru și Hilda Erika Luțaru-Școala Gimnazială ”Gheorghe Tătărescu” Tg-Jiu ș.a.

Pledoarie pentru istorie

Comunicare despre dascălii gorjeni din trecut

Imagini activități Centenar în Gorj 2018

Din invitații la emisiunea PANORAMIC

Invitați la emisiunea EDUCAȚIA

Emisiuni dedicate Centenarului la N-SAT TV REGIONAL

Stelian Sterescu, profesorul mort pentru patrie

 

 

Unul dintre eroii Gorjului din rândul cadrelor didactice a fost Stelian Sterescu(1875-1917). Profesorul Stelian Sterescu a petrecut în Gorj circa un deceniu(1907-1917)  dar a lăsat urme adânci. A fost un om de cultură remarcat și unul dintre ofițerii armatei române care s-a jertfit pe câmpul de luptă în primăvara anului 1917.

A venit la Târgu-Jiu în septembrie 1907. Era locotenent în rezervă al armatei române. A activat în această calitate în cadrul Regimentului 18 Gorj. S-a aflat pe front atât în cel de-al doilea Război Balcanic cât și în Războiul de Reîntregire Națională.

Potrivit documentelor de arhivă, Stelian Sterescu era informat la 17 decembrie 1912 de către comandantul Regimentului Nr 18 Gorj ca în două săptămâni să fie gata de front pentru un eventual război în Balcani. La 18 aprilie 1913, comandantul Cercului de Recrutare Gorj l-a înştiinţat pe locotenentul în rezervă Sterescu Stelian că a fost numit membru al comisiei de mobilizare din Târgu-Jiu. Stelian Sterescu a participat la campania din Bulgaria din vara anului 1913, fiind lăsat la vatră la 23 august 1913, după o perioadă de refacere şi carantină petrecută în garnizoana Regimentului  Nr. 18.

A fost  avansat la gradul de căpitan în rezervă după participarea la război. La 2 ianuarie 1914, căpitanului în rezervă Stelian Sterescu din Regimentul Nr. 18 Gorj i s-a conferit de către regele Carol I al României medalia „Avântul Ţării“ pentru participarea la cel de-al doilea război balcanic.

În august 1916,   Stelian Sterescu a fost încorporat în Regimentul 18 Gorj având gradul de locotenent. Astfel, începând cu noaptea de 15-16 august 1916, Stelian Sterescu a participat la luptele de pe Valea Jiului din august-septembrie 1916 şi la retragerea trupelor române spre sud după ruperea frontului de la Jiu. În aceste condiţii, după bătălia de la podul Jiului, desfăşurată la 14 octombrie 1916, trupele române au continuat să se retragă spre sud, oraşul Târgu-Jiu fiind ocupat de trupele germane şi austro-ungare la începutul lunii noiembrie 1916. Regimentul 18 Gorj se va retrage spre Dăneşti şi, ulterior, va da lupte la Bărbăteşti şi Filiaşi.

În primăvara anului 1917, cu țara ocupată în mare parte luptele au fost reluate pe frontul din Moldova. Stelian Sterescu a fost  rănit şi evacuat spre spitalul din Ruginoasa, în apropierea Iaşului. În ciuda îngrijirilor medicale pe care le-a primit, Stelian Sterescu a decedat la 3 aprilie 1917, aşa după cum reiese din epitaful de pe crucea sa de mormânt din cimitirul de la Târgu-Jiu, unde a fost reînhumat la 5 iunie 1924, după încheierea Primului Război Mondial. Se  menţionează că această cruce  a fost ridicată „în amintirea maiorului Sterescu Stelian din Regimentul Gorjiu N. 18, profesor Gimnaziul Tg-Jiu, născut 21 mai 1875, mort pentru Patrie, 3 aprilie 1917 la Ruginoasa, reînhumat“.

Din istoria Centenarului României Mari(III)

 

România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Continuăm  un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre lunile ce au precedat marele eveniment dar și anii de după acesta, la fel de importanți.

 

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, suveranii României s-au reîntors la București. Regina Maria nota într-un volum de ”Însemnări zilnice” că ”Indiferent ce va urma, astăzi acesta este adevărul, ne-am întors triumfători(…) Ne întoarcem cu România Mare, ca Regele și Regina tuturor românilor. Este de necrezut și totuși așa este!”. Regina Maria era conștientă însă de provocările ce stăteau în fața noului stat: ”aveam în fața noastră un munte de muncă dură, multe probleme de rezolvat care presupuneau reorganizare și omogenizare a diverselor elemente, instituții. Țara aproape se dublase ca întindere, populația era neomogenă, noi elemente trebuiau luate în seamă  și trebuiau tratate cu tact, pentru a fi atrase spre noi, pentru a fi gradual absorbite într-un singur stat: multe au trebuit să fie trecute prin sită. Nu mai exista o unitate totală legislativă, monetară sau religioasă. Era foarte bine să vorbești de frații de dincolo de munți-cu siguranță că aveau aceeași limbă, aceleași aspirații, dar ei, de asemenea, aveau propriile obiceiuri, mândrie și suspiciuni. De secole au fost oprimați, așa că era ușor să fie bănuitori, să fie mereu în gardă, gata să vadă o ofensă în orice încercare de apropiere, iar sentimentele fraternale  nu se dovedeau întotdeauna la fel de puternice”.

După doar câteva zile, la 1/14 decembrie 1918, Regele și Guvernul au întâmpinat la Gara de Nord delegația Marelui Sfat Național din Transilvania, acesta  aducea Rezoluţia Unirii de la Alba-Iulia pentru a fi predată şefului statului. Cu acest prilej, Ferdinand rostea câteva fraze memorabile:

„Ne-aţi adus nu numai dorul împlinit a câtorva milioane de suflete, ne-aţi adus inimile lor şi în primirea plină de dragoste frăţească ce aţi găsit-o la noi, aţi putut simţi pulsul ţării mume, ce bate în acelaşi ritm cu al vostru (…) După Basarabia şi Bucovina, mai lipsea o piatră dintre cele mai scumpe: Ardealul, cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice.”

 

Sfârșit și început

Anul 1918 era doar sfârșitul unui drum început în noaptea de 14/15 august  1916, în ziua următoare regele Ferdinand având o interesantă ”Proclamație către țară”:

„Români! Războiul, care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că pe viitor numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua aşteptată de veacuri de contiinţă naţională, ziua unirii lui. După veacuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă : unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor. De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul cel de veci. În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le da dreptul ca, într-o Românie întregită şi liberă de la Tisa până la mare, să propăşească în pace potrivit datinilor şi aspiraţiilor gintei noastre. Români! Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţa neclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei. Cu Dumnezeu înainte!”.

În pofida optimismului și entuziasmului stârnit de discursul suveranului, lucrurile se vor deteriora rapid, așa cum am putut vedea și în episoadele anterioare. În ”Povestea vieții mele”, regina Maria sintetiza la doar două luni supă intrarea în război situația României: ”Cred că vom avea neplăceri din partea rușilor. Sunt sigură că așa va fi, acum când suntem atât de slabi, cu armata noastră pe jumătate nimicită, cu trei sferturi din țară cotropită și cu toate bogățiile pierdute…..”

Decizia României de a intra în război de partea Antantei a surprins foarte multă lume, inclusiv pe reprezentanții Germaniei și Austro-Ungariei. Este cunoscută decizia Casei Regale de Hohenzollern de a înlătura reprezentanții României din această construcție.

România a trecut în acei ani prin momente cumplite, au fost momente când s-a pus pe tapet inclusiv dispariția statului național și înlăturarea dinastiei germane. Șansa României s-a numit o clasă politică care s-a ridicat, într-un final, la înălțimea evenimentelor pe care le străbătea țara, dar nu trebuie neglijată deloc conjunctura internațională. Ca niciodată până atunci, românii au reușit să speculeze la maximum și foarte inspirat evenimentele internaționale.

 

Momente de cumpănă

 

Desigur, reveniți triumfător la București în decembrie 1918, suveranii României nu aveau prea multe speranțe în toamna anului 1917. După momentele de grație din vara anului 1917-Mărăști, Mărășești și Oituz-lucrurile s-au deteriorat și mai mult. Prin căderea partenerului rus, România s-a văzut izolată pe frontul din Moldova dar și cu o problemă majoră, dezintegrarea armatei ruse. România va fi practic în război cu Rusia la finele lui 1917 și începutul anului 1918. S-a ajuns până acolo încât la 13 ianuarie 1918, autoritățile bolșevice să decidă ruperea relațiilor diplomatice și confiscarea tezaurului românesc depozitat în Rusia.

Cuvântul de ordine al României în perioada respectivă pare să fi fost disperare de la Casa Regală și Guvern și până la greu încercata populație atât din zona de ocupație cât și din Moldova liberă. La începutul anului 1918, Puterile Centrale solicitau României înlăturarea dinastiei germane, a existat chiar varianta unei alte dinastii cu aceeași origine și acordul unor politicieni români pro-germani, și încheierea armistițiului. Cu un nou guvern, Brătianu abandonase Guvernul în urma condițiilor umilitoare care i se puneau României, România era obligată să accepte o pace umilitoare. După guvernul Alexandru Averescu a urmat un cabinet condus de Alexandru Marghiloman, filogerman, dar cu rezultate modeste pe linia condițiilor de pace separată. Istoria ar fi fost foarte vitregă cu românii dacă condițiile păcii de la București(24 aprilie 1918) s-ar fi pus vreodată în practică. România devenea o țară ocupată unde: Dobrogea era ocupată de Bulgaria, Austro-Ungaria își aroga  partea vestică a Carpaţilor, Germania instituia un monopol asupra ţiţeiului pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, iar accesul la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa.(www.verticalonline.ro)

Din istoria Centenarului României Mari(II)

 

România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Continuăm  un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre lunile ce au precedat marele eveniment dar și anii de după eveniment, la fel de importanți.

Cu siguranță, desi a avut o domnie efectivă de doar 13 ani, Ferdinand I a avut cele mai mari realizări posibile. Dintre acestea, realizarea României Mari este cea mai importantă, cu toate că în perioada respectivă ne-am aflat sub o stea norocoasă. Iar faptul că regele a fost artizanul participării țării la Primul Război Mondial s-a dovedit până la urmă o carte câștigătoare pentru români și Dinastie.â
În numărul trecut al săptămânalului nostru am explicat de ce Ferdinand a fost numit ”cel Loial”, a decis să urmeze interesele țării pe care o conducea și nu a celei în care se născuse.Tot Ferdinand a fost numit și ”Întregitorul”, pentru rolul avut în toate momentele decisive care au premers „marelui ceas al luminii”, cum e creionat evenimentul în presa vremii, ceasul împlinirii visului naţional al Marii Uniri din 1918, moment ce a pregătit titlul și prerogativele de rege al tuturor românilor, rang instituit la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.

Un discurs care a salvat țara

Poate principalul merit al regelui Ferdinand a fost discursul din 1917 din fața trupelor române care se pregăteau să dea piept cu dușmanul. Țăranii români aflați sub drapel au înțeles că țara le va fi recunoscătoare la modul concret, vor avea pământul care îl apărau cu prețul sângelui, Redăm acel discurs care a schimbat, într-un final, soarta războiului.
”Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încercărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.
Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acuma şi să împart acelor care s-au distins îndeosebi, răsplăţile lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce Ţara vă poartă , şi de la care Ţara şi Regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.
Dincolo de ţinuturile bogate dar pustiite acuma stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. Acolo zic sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei, ei toţi vă cheamă, ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.
Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.
Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi – demni de încredere ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi-vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie.
Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!”

Încoronarea de la Alba Iulia

Potrivit mărturiilor vremii, ideea încoronării Regilor României Mari la Alba Iulia s-a vehiculat înca din perioada de neutalitate. Și cum nu ar fi fost aleasă o asemenea variantă, Alba Iulia era legat simbolic de Mihai Viteazul, iar la 1 Decembrie 1918 își consolidase statutul de oraș al Unirii.
Evenimentul din 15 octombrie 1922 a reunit peste 30.000 de români și 15.000 de soldati. Asta, în condițiile în care Alba Iulia avea atunci o populație de 10.000-11.000 de locuitori, după cum mărturisește cartea de istorie.
Se spune că cele întâmplate la Alba Iulia în 1922 au impresionat prin nivelul înalt al reprezentării internaționale, aspect care reflecta prestigiul României la acea dată. La Alba Iulia au sosit oaspeți care reprezentau casele regale ale Angliei-viitorul rege George al VI-lea (n.a. tatal actualei Regine Elisabeta a II-a), Italiei- ducele de Genova, Spaniei- infantele de Bourbon; figuri militare de talie europeană: generalul Henry Berthelot; miniștrii plenipotențiari din 13 țări, printre care SUA si Japonia; reprezentantul Vaticanului ș.a.
Pentru că vorbim de momentul încoronării, reținem două caracteristici, fast și încărcătură simbolică. Coroana Regelui Ferdinand era aceea cu care se încoronase Carol I în 1881, făurită din oțelul unui tun turcesc capturat în timpul Războiului pentru independența Romaniei. Coroana Reginei Maria, din aur masiv (donat de un proprietar de mina de aur din Munții Apuseni), fusese făurită la o casă de bijuterii din Franța și se asemăna cu cele ale împărăteselor bizantine. În aceeași tradiție se încadrau și hlamidele (n.a. mantiile) purtate de suverani, din brocart, cu revere de hermină, ornate cu paftale și lanțuri de aur.
Și dacă vorbim de simboluri, încoronarea a avut loc în fața clopotniței Catedralei, sub un baldachin somptuos. Regele Ferdinand a săvârșit, precum unchiul său, Carol I, gestul lui Napoleon și s-a încoronat el însuși. A luat apoi coroana de aur a Reginei și a pus-o pe creștetul Mariei, care îngenunchiase. (www.verticalonline.ro)

Din istoria Centenarului României Mari(I)

 

România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Începem astăzi un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre  lunile ce au precedat marile eveniment.

Realizarea României Mari este legată și de istoria dinastiei de  Hohenzollern, în timpul cărora se vor realiza cucerirea Independenței și Marea Unire. Intrarea României în Războiul de Reîntregire Națională a născut însă o dramă pentru regele Ferdinand(1914-1927), legăturile sale cu familia Hohenzollern au fost practic tăiate. Împăratul Wilhelm al II-lea îi va retrage gradele militare, onorurile și decorațiile pe care le primise de la propria țară. Lucrurile au mers și mai departe, Wilhelm-fratele lui-îl șterge pe el și urmașii din rândurile Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și nimeni nu va mai folosi acest nume. Chiar regele avea să mărturisească: ”De când am urcat pe tron gândul gândul la rolul pe care trebuia să-l joace România în marele conflict mi-a absorbit toate minutele vieții mele. Aceasta era marea îndatorire pe care nu puteam să o evit. Ce lupte! Ce dezbateri interioare! Încă de la început, mi-am impus această regulă de conștiință: să fac abstracție de mine însumi, să nu țin seama de originea mea, nici de familia mea, nici de sentimentele mele personale; să văd numai România, să mă gândesc numai la ea, numai pentru ea. Nu poți să domnești asupra unui popor pentru tine însuți, ci pentru acest popor. Aceasta îmi pare a fi onestitatea unui rege. Eu m-am străduit să-i rămân fidel… M-am simțit consolat pentru că am văzut cu certitudine drumul de urmat. Dar, în același timp, resimțeam o mare tristețe, pentru că înțelegeam tot ce acest drum mă va îndepărta pentru totdeauna de familia mea, de amicii mei de odinioară, de afecțiunile copilăriei.(…)Ce ciudată este viața! Un mare număr dintre ofițerii ce luptă împotriva oștilor mele au fost prietenii mei, camarazii de regiment. Îl cunosc bine pe Mackensen, care locuiește, se pare, în palatul meu de la București. Nu-l cunosc mai puțin pe Falkenhayn. (…)Nemții spun: Germania mai presus de toate. Eu am spus: Datoria mea este mai presus de toate”.

Drama unui rege

Până la realizarea României Mari, regele Ferdinand a depășit ani de coșmar. Încă din toamna anului 1916, armata nepregătită a României, înfrângerile și jertfa îi sunt imputate în primul rând monarhului. Politicianul liberal I.Gh. Duca își amintea în Memoriile sale despre momentele din timpul războiului: ”Spectacolul drumurilor era de nedescris: bărbați, femei, copii, bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în trăsuri, în căruțe, călări, umblau în ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Unii adunaseră în grabă ce putuseră din avutul lor și îl târau după ei. Alții nu mai puteau înainta și cădeau sleiți de puteri și lihniți de foame de-a lungul șoselelor. Alții mureau prin șanțuri și trupurile lor erau lăsate pradă corbilor”.

Nici în anul următor lucrurile nu stau mai bine. Regele Ferdinand nota la 3 noiembrie 1917: ”Cred că situația noastră noastră  e de-a dreptul cumplită. Rușii sunt pe cale să se hotărască să încheie pace, ceea ce ne-ar obliga și pe noi la același lucru, iar dacă refuzăm, familia regală și guvernul vor fi luați prizonieri”. Și lucrurile vor fi și mai dramatice. Pentru armată și administrație s-a pus problema evacuării în Rusia în toamna anului 1917, Revoluția bolșevică a rezolvat aceste lucruri în sensul că România a fost salvată. Până în toamna anului 1918 lucrurile nu păreau că se îndreaptă în direcția dorită.

Comemorare a luptelor de la Podul Jiului(14 octombrie 1916)

 

 

La 101 ani de la evenimentele de la Târgu-Jiu care au intrat în istorie, autoritățile locale și județene au marcat momentul printr-o serie de manifestări menite să țină în memoria publică faptele de eroism ale trecutului. Instituțiile organizatoare, Prefectura Gorj-Consiliul Județean Gorj-Consiliul Local Târgu-Jiu, și-au dat mâna pentru reușita manifestărilor. Reconstituirea evenimentelor de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916 cât și cele desfășurate în alte zone ale județului au fost coordonate de Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”.

Sâmbătă,  14 octombrie 2017, Consiliul Judeţean Gorj împreună cu Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, în parteneriat cu Primăria Municipiulu Tg Jiu, Jandarmeria Gorj, Asociaţia Tradiţii Ostăşeşti, Asociaţia IR 33 – Cetatea Aradului, Asociaţia 6 Dorobanţi, Asociaţia Cercetaşilor Tradiţionali. Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme au derulat, la 101 ani, momentele de eroism ale gorjenilor din Primul Război Mondial.
Începând cu ora 10,00, semnalul de trompeţi dat de membrii fanfarei Asociaţiei Culturale „Armonia”a marcat debutul evenimentelor. Fără alocuţiunile evocatoare obișnuite,dar cu ceremonialul religios şi militar, depunerea coroanelor de flori şi defilarea Gărzii de Onoare, manifestările au debutat la Podul Jiului, locul unde s-au scris paginile de eroism, și au continuat  în Parcul Central, la vechiul pod de fier – martorul bătăliei de acum 101 ani.

Lecția de istorie

Sâmbătă, 14 octombrie 2017, la Podul Ferdinand s-a desfășurat o adevărată lecție de istorie vie, prin încercarea de reconstituire   a momentelor dramatice ale bătăliei de la Podul Jiului de  la 14 octombrie 1917. Momentul evocator a fost susținut de profesorul Cornel Șomîcu, directorul săptămânalului ”Vertical”. Istoricul Costin Scurtu, de la Muzeul Militar Constanța, a descris momentele de eroism derulate  cu acel prilej și reconstituite de membrii asociațiilor amintite. Acțiunile au continuat cu prezentarea onorului la mormântul eroinei Ecaterina Teodoroiu.
După amiază,  în Poiana lui Mihai din comuna Schela a avut  loc o reconstituire istorico-militară a confruntării dintre armata română şi trupele germane aflate în marş dinspre Defileul Jiului şi Pasul Vâlcan.

Evenimentele din 1916

 

 

Istoria păstrează evenimentele de la Podul Jiului doar ca un mic episod al luptelor purtate în perioada respectivă.  Defileul Jiului era apărat de Divizia 11, serios  afectată numeric de mutările de trupe făcute de Marele Cartier General pentru a susține alte sectoare de front, și epuizată de luptele continue susținute de la începutul campaniei în Transilvania. De cealaltă pare, generalul bavarez Paul von Kneussl comanda o brigadă austriacă de infanterie, două divizii de infanterie și una de cavalerie germane și două batalioane germane de bicicliști. Aștepta întăriri formate dintr-o divizie de cavalerie și o brigadă de trupe montane din Germania. Lipsiții de informații, ofițerii români nu au știut  forța și numărul de trupe cărora trebuiau să le facă față.
La 10  octombrie 1916, după o întârziere de cinci zile din cauza ninsorii, Kneussl a pornit ofensiva prin zonele Vulcan și Surduc, trupele sale împingându-i rapid pe români în spate, fiind cucerite mai multe înălțimi strategice, iar artileria spulberând pozițiile românești, cauzând mari pierderi. Trupele române, demoralizate, au început o retragere haotică până la Târgiu Jiu. Comandantul Armatei 1, generalul Ion Culcer, a cerut de la Marele Cartier General să i se îngăduie o retragere generală ordonată, iar răspunsul Marelui Cartier General,  a fost să îl înlocuiască pe Culcer cu generalul Ioan Dragalina pe data de 11 octombrie 1916. Dragalina a primit ordine clare să nu efectueze nicio retragere și să cedeze teren doar prin luptă, efectuând chiar contraatacuri. Generalul  Dragalina a ordonat la rândul lui ca toți soldații să își apere pozițiile cu prețul vieții, ofițerii care ar fi dat vreun ordin de retragere urmând a fi deferiți Curții Marțiale. A doua zi însă, în timp ce inspecta pozițiile românești avansate, în vederea executării unor atacuri și contraatacuri, generalul a fost rănit la brațul stâng și omoplat de o rafală de mitralieră inamică, fiind dus la București, unde i-a fost amputat brațul, murind la câteva zile  din cauza unei septicemii.
Trupele rămase în defileul Jiului  s-au retras masiv ori s-au predat fără luptă inamicului – 28 de ofițeri și 2234 soldați prizonieri, cu 34 piese de artilerie și 9 mitraliere. Germanii au avansat înspre Târgu Jiu, unde  în mod uimitor, rezistența locală  a reușit să țină în loc inamicul până la venirea unei coloane de infanterie române, care l-a pus pe fugă.
Presați de venirea iernii, germanii și austriecii au atacat din nou la sfârșitul lui octombrie și începutul lunii noiembrie 2016.  A întărit trupele din defileu cu încă trei divizii germane de infanterie, punând toate trupele sub comanda generalului Viktor Kühne, în timp ce românii retrăgeau Divizia 11 de pe front, pentru refacere, trimițând în loc Divizia 7, care a ajuns prea târziu pentru a face o diferență.  Falkenhayn a ordonat un atac general, unitatea bavareză de trupe montane reușind să cadă în flancurile și spatele românilor, astfel încât trecătoarea era complet în mâna austro-germanilor, iar la începutul lunii noiembrie 1916  orașul Târgu Jiu a căzut, după o scurtă luptă cu milițiile rămase pe poziții. Imediat, Falkenhayn, la insistențele comandamentului german, a ordonat continuarea atacului, fiind surprins să descopere că românii, în ciuda pierderilor, erau poziționați la sud de oraș. În noiembrie 1917, atacurile susținute ale germanilor și austro-ungarilor au făcut breșe în defensiva românească, aceasta prăbușindu-se complet în zonă, cavaleria lui Schmettow trecând prin ea. Trupele române s-au retras în dezordine, retragere care va antrena și trupele care păzeau celelalte trecători.(VERTICAL, 14 octombrie 2017)

79 de ani de la intrarea orașului Târgu-Jiu în universalitate

 

 


Cu toate că încă așteaptă la porțile UNESCO o recunoaștere pe care omenirea i-a acordat-o, Ansamblul ”Constantin Brâncuși” merită o atenție deosebită din partea tuturor. La 79 de ani de la inaugurare(14/27 octombrie 1938), Guvernul României a găsit cu greu doar 2 milioane de euro pentru începerea lucrărilor de amenajare a Căii Eroilor. Cred că nici gorjenii și nici diriguitorii politici vremelnici nu realizează pe deplin imensa moștenire pe care a lăsat-o Constantin Brâncuși poporului roman. Sculptura „Coloana infinitului” de Constantin Brâncuşi a fost inclusă printre cele mai importante opere ale secolului XX, alături de lucrări semnate de Pablo Picasso, Henri Matisse şi Andy Warhol, în publicații internaționale de prestigiu.

Născut în Gorj în 1876 și mort departe de țară în 1957, Constantin Brâncuși este recunoscut unanim ca părintele sculpturii modern. Potrivit specialiștilor, Ansamblul Brâncușian amplasat pe Calea Eroilor din Târgu-Jiu se constituie în ”testamentul său artistic, închinat neamului său și omenirii de mâine”. Și câtă dreptate avea Constantin Brâncuși când spunea că ”nu vă dați seama ce vă las eu aici”! Deși Târgu-Jiul deține trei dintre cele mai valoroase opere brâncușiene, nu reușim prea mult să profităm de acest tezaur. Se pare că modelul occidental de valorificare a operelor culturale nu se lipește de Târgu-Jiu.

Proiectul marelui sculptor

Constantin Brâncuşi, aflat în vizită la Poiana-Gorj, în iunie 1936, i-a prezentat Arethiei Tătărescu planurile unui ansamblu sculptural ce urma a fi amplasat la Tg-Jiu în onoarea soldaţilor români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. În ”Vertical” ați putut găsi informații în anii din urmă despre principalele momente de atunci. Astfel, în iunie 1937, Constantin Brâncuşi a făcut o vizită la Tg-Jiu, iar după alegerea pietrei pentru ”Poarta Sărutului”, în septembrie 1937, sculptorul a lucrat la definitivarea operelor din cadrul ansamblului sculptural.
În noiembrie 1937 arhitectul peisagist Frederic Rebhruhr va reamenaja Grădina Publică a oraşului. Cu acest prilej este trasată Aleea Scaunelor, ce face legătura între Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Aceasta se află în prelungirea Căii Eroilor care conduce la biserica ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Pe locul unui fost târg al oraşului a fost amplasată Coloana fără sfârşit, operă definitivată spre sfârşitul anului 1937. Reținem că Biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ridicată pe locul unei biserici ce data din 1777, a fost refăcută între 1927 şi 1938 şi sfinţită la 7 noiembrie 1937, când a fost inaugurată, în prezenţa lui Constantin Brâncuşi.
Pictura în stil neobizantin a fost realizată în frescă de către pictorul gorjean Iosif Keber, iar lucrările de construcţie au fost supravegheate de arhitecţii: Ion Antonescu, Anghel Păunescu şi Iullius Doppellreiter.
În iunie 1938 Constantin Brâncuşi revine la Tg-Jiu unde participă la amplasarea Mesei Tăcerii şi a celor 12 scaune în parcul central al oraşului. La 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără Sfârşit.
La 14/27 octombrie 1938, cu prilejul comemorării luptelor de la Podul Jiului, a fost inaugurat ansamblul sculptural.
Ansamblul Monumental ”Constantin Brâncuși” alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului se întinde pe distanţă de 1700 m în perfectă linie dreaptă pe Calea Eroilor. Important, lucrările au fost comandate marelui sculptor , ca monument funerar închinat eroilor ce s-au jertfit în Primul Război Mondial pe malul Jiului. Așa cum reiese din amintirile și memoriile din epocă, concepţia şi așezarea lor a făcut-o Brâncuşi în funcţie de Bisercia ”Sf. Petru şi Pavel”, aflată exact la mijlocul respectivului drum, zidită încă din 1927, pe locul unei biserci mai vechi. Ideea a fost că cine se reculege la Masa Tăcerii, aflată pe malul Jiului, privind peste Poarta Sărutului, zăreşte prin crucea bisercii amintite vârful Coloanei fără sfârşit. Părerea specialiștilor, integrarea armonioasă şi bine gândită a celor patru elemente “întru pomenirea celor morţi pentru întregirea neamului”, oferă monumentalitate şi conferă aspectul votiv al acestora.

Nedemni de o asemenea moștenire

Dacă Gorjul mai are aceste opera în present, doar lui Dumnezeu trebuie să îi mulțumim. Autoritățile au vrut să dispară acest ”simbol burghez” în primii ani ai dictaturii comuniste. O primă încercare de dărâmare efectivă a Coloanei Infinitului a avut loc în 1948 când primarul communist din vremea aceea a vrut să scoată opera din pământ cu ajutorul mai multor perechi de boi. A doua tentative s-a produs la cinici ani după acele evenimente. În 1953 la Bucureşti avea loc Festivalul Mondial al Tineretului, unde se va lua hotărârea de demolare a Coloanei Infinitului, iar fondurile obţinute prin valorificarea la fier vechi să contribuie la susţinerea festivităţilor. Sarcina respectivă revine Organizaţiei de Tineret a raionului Târgu Jiu. Presa de după 1989 a relatat episodul cu demolarea hotărâtă de prim secretarul Constantin Babalȋc care a revenit lui Tănasie Lolescu în vârstă 24 ani pe atunci. Nefericita încercare cu ajutorul unui tractor pe şenile, adus de la Şcoala de tractorişti din Vădeni, ruperea repetată a lanţurilor legarea lanţurilor mai sus s-a soldat doar cu uşoara îndoire a axului de oţel ce susţinea opera brâncușiană. Peste ani, Tănasie Lolescu avea să concluzioneze : “a fost o încercare copilărească şi lipsită de judecată, Brâncuşi a avut grijă să-şi înfingă opera sa în pământul românesc că să rămână nemuritoare”.(VERTICAL, 27 octombrie 2017)

Acțiune dedicată reabilitării infrastructurii școlare organizată de Asociația ȘCOALA GORJEANĂ

Echipajul Școlii Gimnaziale ”Antonie Mogoș” locul IV la Concursul Regional ”Moștenirea Magherilor”

Într-o competiție acerbă, primele 6 echipaje au fost distanțate de câte un punct, echipajul Școlii Gimnaziale ”Antonie Mogoș” s-a situat pe locul IV obținând prima mențiune de la Concursul Regional ”Moștenirea Magherilor”. Echipajul a fost format din elevii:

-Caragea Alexandra

-Nicolae Robert

-Ștefan Alexandru

Concursul Regional ”Moștenirea Magherilor” la ediția a IV-a

Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu a găzduit sâmbătă, 20 mai 2017, cea de-a IV-a ediție a Concursului Regional „Moștenirea Magherilor”, competiție școlară aflată în Calendarul Activităților Educative Regionale și Interjudețene, avizat de Ministerul Educației Naționale.

În acest an, Concursul„Moștenirea Magherilor” organizat de către Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești s-a desfășurat la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, fiind organizat în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, Filiala Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice,  Asociația „Școala Gorjeană”, Universitatea din Petroșani, Primăria Târgu-Jiu, Fundația Cultural-Științifică „General Gheorghe Magheru”, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale.
Organizatorul acestui concurs, prof. Cornel Șomâcu, directorul Școlii Gimnaziale „Antonie Mogoș” Cearu-Bălești ne-a declarat că „la ediția din acest an au fost înscrise în concurs un număr mare de echipaje formate din elevi de gimnaziu, ai aceluiași an de studiu sau din ani de studiu diferiți, cum ar fi de la  Școala Gimnazială Albeni, Școala Gimanzială „Alexandru Ștefulescu” Târgu-Jiu, Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești, Școala Gimnazială Arcani, Școala Gimnazială Bumbești-Jiu, Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu, Școala Gimnazială Nr. 1 Dănești, Școala Gimnazială Dragotești și Școala Gimnazială Nr. 1 Motru. Lupta a fost acerbă între cele nouă echipaje, comisia de evaluare, formată din cadre didactice, istorici și cercetători desemnând elevii câștigători, în urma evaluării lucrărilor prezentate, a proiectelor Power-Point și a testelor grilă care au cuprins un număr de 20 de întrebări (itemi obiectivi şi semiobiectivi) formulate din bibliografia recomandată.”
Ca o premieră, pentru ediția din acest an, în afara premiilor obișnuite încă de la edițiile trecute ale concursului, s-au acordat trofee dar și premii speciale din partea Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociația „Școala Gorjeană”, a fost lansată Revista „Graiul apelor”, nr. 26-27/2017, iar cei prezenți au urmărit și un program artistic susținut de către elevii Școlii Gimnaziale „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești. Partenerii media au fost N-SAT TV și săptămânalul VERTICAL.

O competiție de anvergură

Juriul din acest an al Concursului Regional „Moștenirea Magherilor” a fost format din: președinte, prof. Grigore Alexandrescu, din partea Inspectoratului Școlar Județean Gorj, vicepreședinte, prof. dr. Marcela Mrejeru din partea Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, membri: prof. Ion Elena, prof. Nicolae Negrea, prof. Andrei Popete-Pătrașcu, dr. Albinel Firescu, dr. Adelin Ungureanu, prof. Maria-Rocselana Verdeș, prof. Ion Hobeanu, prof. Valentin Chepeneag.
În urma evaluării punctajelor cumulate de la cele trei probe, au fost desemnați și câștigătorii, ediția din acest an a concursului fiind câștigată, pentru al doilea an consecutiv de către echipajul de elevi de la Școala Gimnazială din Dragotești, coordonat de doamna prof. Angelica Necșulea. Pe Locul al II-lea s-au aflat elevii de la Școala Gimnazială „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, în timp ce Locul al III-lea a fost ocupat de către echipajul Școlii Gimnaziale Albeni. Au luat mențiuni echipajele de elevi de la Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești, Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” și Școala Gimnazială Nr 1 Motru.
Primăria Târgu-Jiu prin persoana viceprimarului Adrian Tudor, un iubitor de istorie, a premiat participanții în cărți și CD-uri dar a decernat și inginerului Vlad Maghieru, ultimul reprezentant al familiei Magheru, o plachetă în semn de prețuire pentru eforturile culturale făcute.

Gheorghe Nichifor la ȘCOALA GORJEANĂ

Vive la francophonie!

Editorial VERTICAL, 12 martie 2017

Hotărât lucru, România este pe marginea prăpastiei și drumul pare ireversibil. Nu doar că nimeni nu ne mai bagă în seamă în Europa-doar ne-am făcut de râs de atâtea ori iar noi suntem cei mai proști ambasadori pentru interesele noastre- dar este tot mai clar că am pierdut și sprijinul american, suntem singura țară unde vrem pușcării în loc de investiții și ne facem scut-ca duminica trecută-pentru Negulescu, Eva, Papici și câți or mai fi ca ei. Ne ducem spre pierzanie dar nu vrem să vedem că nu doar zgomotul cătușelor contează. Dacă lupta anticorupție ar fi fost pe bune și nu răfuieli între clanuri rivale, cum ne spune Băsescu printre rânduri, astăzi nu am mai fi avut corupție asa de avansată și am fi fost mai bogați.
Poate ne spune doamna Kovesi de ce nu vrea să prindă hoții ca în Europa democrată ci, dimpotrivă, ca pe vremea comunistă unde au lucrat mentorii săi alde Lascu și Macovei. De aia rămâne abuzul fără o definire clară și de aceea legile Justiției sunt un tărâm interzis pentru muritorii de rând. Încă din Grecia antică se cereau legi scrise și clare, obținute de plebea romană mai târziu în Roma antică, după lupte foarte dure. Cel puțin teoretic, ar trebui să fie mai ușor în democrație să eliminăm arbitrariul și abuzul! Cum nu o facem e clar că urmărim altceva, poate interese străine cum spune Sebastian Ghiță, alt clasic în viață de care nu ne-am prea lămurit în ce tabără joacă.
Prin abuzuri, prin prostie sau doar prin ineficiență, povestea DNA-ului s- a terminat în actuala formulă. În nici o țară din lume procurorii nu anchetează miniștrii că fac legi, asta e corupție doar în capul lui Kovesi, Bica și Predoiu, cu mențiunea că prima a fost sportivă de performanță și deci cu cartea mai puțin. Doar Securitatea avea voie și cu asta am spus totul. Intr-o țară normala Kovesi nu ar fi putut nici să ocupe o asemenea funcție, la noi ea se războieste cu Bica, amenință premierul și câte o mai fi făcut, iar noi și mai ales străinii o umple de ordine și medalii. Ca DNA-ul să supraviețuiască actualului scandal trebuie să plece Kovesi, atenție pusă în condiții netransparente în funcție, altfel instituția va fi distrusă în pofida sau din cauza sprijinului internațional. Refuz să cred că în toată România nu găsim un alt procuror capabil, acceptând că cifrele livrate până acum sunt cât de cât pe bune!

Emisiuni ȘCOALA GORJEANĂ 2017

sg-udroiusg-rascolsg-tulpansg-huica sg-nichifor

Doi realizatori la PANORAMIC

panoramic-nou-1

Radu Herjeu invitat la emisiunea PANORAMIC

herjeu

Un nou sezon ȘCOALA GORJEANĂ(invitat Maria Rădescu-Baia de Fier)

inv-524

Serbare de Crăciun 2016 la Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș”

serbare-3 serbare-1 serbare-7

Românii și-au luat țara înapoi pe bune!

 

 

Martie 2010

Au trecut și alegerile. PSD a repurtat cea mai clară victorie de după 1990 deși are probleme majore la nivelul liderilor, lipsiți de charismă și îngenunchiați de DNA, și a activului de partid, mai subțire ca altădată. Cât ai încerca să cauți explicații pentru o asemenea victorie nu poți să ocolești un mare adevăr, românii și-au luat revanșa față de tehnocrați și președintele Iohannis. Practic cei care l-au scos președinte pe Iohannis ca să nu dea toată puterea în mâna PSD în 2014, vă aduceți aminte ce spuneau vuvuzelele de presă ale Dreptei, au fost consecvenți cu principiul enunțat. E jale la organele de presă insolvente și care nu trăiesc din vânzări, e tristețe la PNL, dar românii nu au făcut decât să își ia țara înapoi.

De mai mulți ani autoritățile ne sugerează că a fi român e o rușine, până și DNA nu anchetează străini pentru că ar fi așa o specie de oameni intangibili, guvernanții aduși de la Bruxelles sunt de o nesimțire și o incompetență strigătoare la cer, în concluzie România nu mai este acasă nici pentru românii din țară ca să nu vorbim și de cei plecați. S-a ajuns până acolo încât un premier pe care nu îl recomanda nimic ca și activitate executivă-cu excepția zgomotelor propagandei lipsite de audiență-să dorească un mandat de patru ani în disprețul oricăror reguli democratice. Din fericire, votul l-a trimis ”acasă”-unde o fi aceasta-și putem din nou să sperăm că avem o șansă. Locatarii de la Cotroceni și Victoria sunt uluiți, România mai înseamnă și altceva decât propagandă iar lupta anticorupție făcută selectiv e aproape de sfârșit. Greu de crezut că Cioloș va fi anchetat pentru ”Cumințenia Pământului”, caz în care a făcut mult mai multe decât Ponta în cazul Blair, asta dacă chiar s-a întâmplat ceva, sau Alina Gorghiu va da cu subsemnatul pentru contractele cu statul, nimic mai mult sau mai puțin decât cazul Șova-Ponta. Ce încerc eu să spun este că procurorii vor trebui să facă mai mult în lupta anticorupție, Udrea sau Cocoș au fost doar niște pioni în România ultimilor ani, iar averea României să fie readusă în patrimoniul național. Iar dacă procurorii fac abuzuri sau nu recuperează prejudiciile de ce mai avem Justiție?

Majoritatea românilor speră că le va fi mai bine în următorii patru ani. Speranțe legitime, politicieni mai competenți, specialiști care să ia locul tehnocraților dar…. Din nefericire, Dreapta se agață de orice ar face rău României. După modelul Macovei și Tokos, într-o perioadă scurtă vom auzi iar vrute și nevrute în Europa pe seama României. Și totuși, românii din România vor o șansă aici, se încăpățânează să nu plece și mai și votează altfel decât vrea PPE-ul sau demisul ambasador american!

Consiliul Școlar al Elevilor are planuri mari

cse-2cse-1Consiliul Școlar al Elevilor din Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” are planuri mari pentru acest an școlar. La prima reuniune de lucru s-au stabilit o serie de priorități care vizează atât activitatea școlară cât și cea de petrecere a timpului liber.

Reuniunea elevilor de la Ceauru, Cornești și Bălești a scos la iveală multe preocupări comune dar și multe diferențe, în funcție de specificul fiecărui sat. Dacă elevii de clasa a VIII-a sunt preocupați de Evaluarea Națională în special, dar nu uită nici doleanțele colegilor, cei din clasele V-VII dovedesc o aplecare mai mare față de activitățile extrașcolare.

Consiliul Școlar al Elevilor se va implica în acest în mai multe activități, printre care enumerăm:

-editarea revistei GRAIUL APELOR, inclusiv participarea la Concursul Național al Revistelor Școlare

-organizarea manifestărilor din ”ȘCOALA ALTFEL”

-realizarea de proiecte educaționale dedicate unor evenimente și sărbători

-organizarea de excursii și tabere școlare etc

Vezi articolul original

EDITORIAL Eșecul reformei clasei politice românești

România sCornel Şomâcue află la acest moment în pragul unei mari decizii, cine ne va conduce țara pentru următorii patru ani. Să sperăm că decizia viitorului guvern va aparține românilor prin vot și nu vom mai avea experimente din zona tehnocrată ca în ultimul an, perioadă în care indivizi ca Ghinea și  Pâslaru, ca să vorbim de cei mai vocali, au compromis și această idee. Unde mai punem că guvernul tehnocrat a mimat democrația încă de la instalare, atunci a fost vorba de un veritabil șantaj la adresa Parlamentului cum doar pe vremea lui Ceaușescu s-a mai putut face, în cazul MAN-ului.

Din păcate, aceste alegeri ar fi trebuit să ne ofere o nouă clasă politică școlită în exterior și cu dorință de a face treabă. Până și Cioloș, altfel pământean de-al nostru cu ceva ani în urmă, era prezentat ca un adevărat Mesia pe un cal alb al reușitei. Nimeni nu ne-a spus că în loc de tinerii performanți și cu reușite externe vor veni niște carieriști de mâna a cincea din structurile UE care se vor întoarce acolo după ce se vor trezi românii. Cât despre reușite, doar chestii de imagine și cozi la Permise, Pașapoarte, Spitale ș.a., nimic concludent și dătător de speranțe. Dacă nu ar fi propaganda din on-line și  din o parte a presei,tehnocrații plecau acasă de ceva vreme, așa ei încă mai speră că ne vor ”ajuta” și în anii ce urmează.

Cât despre clasa politică reformată este sublimă dar lipsește cu desăvârșire. USR-ul a uitat că ”tot ce-i românesc nu piere” și ne propune vreo 32 de candidați care contrazic tocmai acest adevăr istoric. Despre ”simpatiile” Alinuței-a se vedea rectorul de la UVT-sau ”pițipoancele” lui Dragnea nu are rost să vorbim, nu avem clasă politică iar acum nu avem nici campanie electorală. Și totuși, românii au nevoie de noi politicieni și de cineva care să facă reforma clasei politice, președintele Iohannis este  dispensabil atât prin vârstă cât și prin apartenența la un trecut care la nivelul edililor rămâne foarte controversat.