Stelian Sterescu, profesorul mort pentru patrie

 

 

Unul dintre eroii Gorjului din rândul cadrelor didactice a fost Stelian Sterescu(1875-1917). Profesorul Stelian Sterescu a petrecut în Gorj circa un deceniu(1907-1917)  dar a lăsat urme adânci. A fost un om de cultură remarcat și unul dintre ofițerii armatei române care s-a jertfit pe câmpul de luptă în primăvara anului 1917.

A venit la Târgu-Jiu în septembrie 1907. Era locotenent în rezervă al armatei române. A activat în această calitate în cadrul Regimentului 18 Gorj. S-a aflat pe front atât în cel de-al doilea Război Balcanic cât și în Războiul de Reîntregire Națională.

Potrivit documentelor de arhivă, Stelian Sterescu era informat la 17 decembrie 1912 de către comandantul Regimentului Nr 18 Gorj ca în două săptămâni să fie gata de front pentru un eventual război în Balcani. La 18 aprilie 1913, comandantul Cercului de Recrutare Gorj l-a înştiinţat pe locotenentul în rezervă Sterescu Stelian că a fost numit membru al comisiei de mobilizare din Târgu-Jiu. Stelian Sterescu a participat la campania din Bulgaria din vara anului 1913, fiind lăsat la vatră la 23 august 1913, după o perioadă de refacere şi carantină petrecută în garnizoana Regimentului  Nr. 18.

A fost  avansat la gradul de căpitan în rezervă după participarea la război. La 2 ianuarie 1914, căpitanului în rezervă Stelian Sterescu din Regimentul Nr. 18 Gorj i s-a conferit de către regele Carol I al României medalia „Avântul Ţării“ pentru participarea la cel de-al doilea război balcanic.

În august 1916,   Stelian Sterescu a fost încorporat în Regimentul 18 Gorj având gradul de locotenent. Astfel, începând cu noaptea de 15-16 august 1916, Stelian Sterescu a participat la luptele de pe Valea Jiului din august-septembrie 1916 şi la retragerea trupelor române spre sud după ruperea frontului de la Jiu. În aceste condiţii, după bătălia de la podul Jiului, desfăşurată la 14 octombrie 1916, trupele române au continuat să se retragă spre sud, oraşul Târgu-Jiu fiind ocupat de trupele germane şi austro-ungare la începutul lunii noiembrie 1916. Regimentul 18 Gorj se va retrage spre Dăneşti şi, ulterior, va da lupte la Bărbăteşti şi Filiaşi.

În primăvara anului 1917, cu țara ocupată în mare parte luptele au fost reluate pe frontul din Moldova. Stelian Sterescu a fost  rănit şi evacuat spre spitalul din Ruginoasa, în apropierea Iaşului. În ciuda îngrijirilor medicale pe care le-a primit, Stelian Sterescu a decedat la 3 aprilie 1917, aşa după cum reiese din epitaful de pe crucea sa de mormânt din cimitirul de la Târgu-Jiu, unde a fost reînhumat la 5 iunie 1924, după încheierea Primului Război Mondial. Se  menţionează că această cruce  a fost ridicată „în amintirea maiorului Sterescu Stelian din Regimentul Gorjiu N. 18, profesor Gimnaziul Tg-Jiu, născut 21 mai 1875, mort pentru Patrie, 3 aprilie 1917 la Ruginoasa, reînhumat“.

Reclame

Din istoria Centenarului României Mari(III)

 

România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Continuăm  un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre lunile ce au precedat marele eveniment dar și anii de după acesta, la fel de importanți.

 

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, suveranii României s-au reîntors la București. Regina Maria nota într-un volum de ”Însemnări zilnice” că ”Indiferent ce va urma, astăzi acesta este adevărul, ne-am întors triumfători(…) Ne întoarcem cu România Mare, ca Regele și Regina tuturor românilor. Este de necrezut și totuși așa este!”. Regina Maria era conștientă însă de provocările ce stăteau în fața noului stat: ”aveam în fața noastră un munte de muncă dură, multe probleme de rezolvat care presupuneau reorganizare și omogenizare a diverselor elemente, instituții. Țara aproape se dublase ca întindere, populația era neomogenă, noi elemente trebuiau luate în seamă  și trebuiau tratate cu tact, pentru a fi atrase spre noi, pentru a fi gradual absorbite într-un singur stat: multe au trebuit să fie trecute prin sită. Nu mai exista o unitate totală legislativă, monetară sau religioasă. Era foarte bine să vorbești de frații de dincolo de munți-cu siguranță că aveau aceeași limbă, aceleași aspirații, dar ei, de asemenea, aveau propriile obiceiuri, mândrie și suspiciuni. De secole au fost oprimați, așa că era ușor să fie bănuitori, să fie mereu în gardă, gata să vadă o ofensă în orice încercare de apropiere, iar sentimentele fraternale  nu se dovedeau întotdeauna la fel de puternice”.

După doar câteva zile, la 1/14 decembrie 1918, Regele și Guvernul au întâmpinat la Gara de Nord delegația Marelui Sfat Național din Transilvania, acesta  aducea Rezoluţia Unirii de la Alba-Iulia pentru a fi predată şefului statului. Cu acest prilej, Ferdinand rostea câteva fraze memorabile:

„Ne-aţi adus nu numai dorul împlinit a câtorva milioane de suflete, ne-aţi adus inimile lor şi în primirea plină de dragoste frăţească ce aţi găsit-o la noi, aţi putut simţi pulsul ţării mume, ce bate în acelaşi ritm cu al vostru (…) După Basarabia şi Bucovina, mai lipsea o piatră dintre cele mai scumpe: Ardealul, cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice.”

 

Sfârșit și început

Anul 1918 era doar sfârșitul unui drum început în noaptea de 14/15 august  1916, în ziua următoare regele Ferdinand având o interesantă ”Proclamație către țară”:

„Români! Războiul, care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că pe viitor numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua aşteptată de veacuri de contiinţă naţională, ziua unirii lui. După veacuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă : unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor. De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul cel de veci. În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le da dreptul ca, într-o Românie întregită şi liberă de la Tisa până la mare, să propăşească în pace potrivit datinilor şi aspiraţiilor gintei noastre. Români! Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţa neclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei. Cu Dumnezeu înainte!”.

În pofida optimismului și entuziasmului stârnit de discursul suveranului, lucrurile se vor deteriora rapid, așa cum am putut vedea și în episoadele anterioare. În ”Povestea vieții mele”, regina Maria sintetiza la doar două luni supă intrarea în război situația României: ”Cred că vom avea neplăceri din partea rușilor. Sunt sigură că așa va fi, acum când suntem atât de slabi, cu armata noastră pe jumătate nimicită, cu trei sferturi din țară cotropită și cu toate bogățiile pierdute…..”

Decizia României de a intra în război de partea Antantei a surprins foarte multă lume, inclusiv pe reprezentanții Germaniei și Austro-Ungariei. Este cunoscută decizia Casei Regale de Hohenzollern de a înlătura reprezentanții României din această construcție.

România a trecut în acei ani prin momente cumplite, au fost momente când s-a pus pe tapet inclusiv dispariția statului național și înlăturarea dinastiei germane. Șansa României s-a numit o clasă politică care s-a ridicat, într-un final, la înălțimea evenimentelor pe care le străbătea țara, dar nu trebuie neglijată deloc conjunctura internațională. Ca niciodată până atunci, românii au reușit să speculeze la maximum și foarte inspirat evenimentele internaționale.

 

Momente de cumpănă

 

Desigur, reveniți triumfător la București în decembrie 1918, suveranii României nu aveau prea multe speranțe în toamna anului 1917. După momentele de grație din vara anului 1917-Mărăști, Mărășești și Oituz-lucrurile s-au deteriorat și mai mult. Prin căderea partenerului rus, România s-a văzut izolată pe frontul din Moldova dar și cu o problemă majoră, dezintegrarea armatei ruse. România va fi practic în război cu Rusia la finele lui 1917 și începutul anului 1918. S-a ajuns până acolo încât la 13 ianuarie 1918, autoritățile bolșevice să decidă ruperea relațiilor diplomatice și confiscarea tezaurului românesc depozitat în Rusia.

Cuvântul de ordine al României în perioada respectivă pare să fi fost disperare de la Casa Regală și Guvern și până la greu încercata populație atât din zona de ocupație cât și din Moldova liberă. La începutul anului 1918, Puterile Centrale solicitau României înlăturarea dinastiei germane, a existat chiar varianta unei alte dinastii cu aceeași origine și acordul unor politicieni români pro-germani, și încheierea armistițiului. Cu un nou guvern, Brătianu abandonase Guvernul în urma condițiilor umilitoare care i se puneau României, România era obligată să accepte o pace umilitoare. După guvernul Alexandru Averescu a urmat un cabinet condus de Alexandru Marghiloman, filogerman, dar cu rezultate modeste pe linia condițiilor de pace separată. Istoria ar fi fost foarte vitregă cu românii dacă condițiile păcii de la București(24 aprilie 1918) s-ar fi pus vreodată în practică. România devenea o țară ocupată unde: Dobrogea era ocupată de Bulgaria, Austro-Ungaria își aroga  partea vestică a Carpaţilor, Germania instituia un monopol asupra ţiţeiului pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, iar accesul la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa.(www.verticalonline.ro)

Din istoria Centenarului României Mari(II)

 

România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Continuăm  un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre lunile ce au precedat marele eveniment dar și anii de după eveniment, la fel de importanți.

Cu siguranță, desi a avut o domnie efectivă de doar 13 ani, Ferdinand I a avut cele mai mari realizări posibile. Dintre acestea, realizarea României Mari este cea mai importantă, cu toate că în perioada respectivă ne-am aflat sub o stea norocoasă. Iar faptul că regele a fost artizanul participării țării la Primul Război Mondial s-a dovedit până la urmă o carte câștigătoare pentru români și Dinastie.â
În numărul trecut al săptămânalului nostru am explicat de ce Ferdinand a fost numit ”cel Loial”, a decis să urmeze interesele țării pe care o conducea și nu a celei în care se născuse.Tot Ferdinand a fost numit și ”Întregitorul”, pentru rolul avut în toate momentele decisive care au premers „marelui ceas al luminii”, cum e creionat evenimentul în presa vremii, ceasul împlinirii visului naţional al Marii Uniri din 1918, moment ce a pregătit titlul și prerogativele de rege al tuturor românilor, rang instituit la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.

Un discurs care a salvat țara

Poate principalul merit al regelui Ferdinand a fost discursul din 1917 din fața trupelor române care se pregăteau să dea piept cu dușmanul. Țăranii români aflați sub drapel au înțeles că țara le va fi recunoscătoare la modul concret, vor avea pământul care îl apărau cu prețul sângelui, Redăm acel discurs care a schimbat, într-un final, soarta războiului.
”Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încercărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.
Am venit azi între voi să vă aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru modul cum v-aţi luptat până acuma şi să împart acelor care s-au distins îndeosebi, răsplăţile lor, dar mulţumirea mea vă îmbrăţişează pe voi toţi care v-aţi condus ca nişte ostaşi vrednici de dragostea ce Ţara vă poartă , şi de la care Ţara şi Regele vostru mai aşteaptă multe fapte eroice.
Dincolo de ţinuturile bogate dar pustiite acuma stau fraţii noştri şi suferă sub jugul nemilos al unui vrăjmaş care fără cruţare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări şi care suge până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite şi batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. Acolo zic sub ţarinele sfinţite de sângele lor mii de viteji care şi-au dat viaţa pentru mărirea patriei, ei toţi vă cheamă, ei toţi aşteaptă de la voi să goniţi din pământul românesc armatele vrăjmaşe, să înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi în pământul strămoşesc.
Vă mai aşteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori.
Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoşinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi – demni de încredere ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi-vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie.
Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!”

Încoronarea de la Alba Iulia

Potrivit mărturiilor vremii, ideea încoronării Regilor României Mari la Alba Iulia s-a vehiculat înca din perioada de neutalitate. Și cum nu ar fi fost aleasă o asemenea variantă, Alba Iulia era legat simbolic de Mihai Viteazul, iar la 1 Decembrie 1918 își consolidase statutul de oraș al Unirii.
Evenimentul din 15 octombrie 1922 a reunit peste 30.000 de români și 15.000 de soldati. Asta, în condițiile în care Alba Iulia avea atunci o populație de 10.000-11.000 de locuitori, după cum mărturisește cartea de istorie.
Se spune că cele întâmplate la Alba Iulia în 1922 au impresionat prin nivelul înalt al reprezentării internaționale, aspect care reflecta prestigiul României la acea dată. La Alba Iulia au sosit oaspeți care reprezentau casele regale ale Angliei-viitorul rege George al VI-lea (n.a. tatal actualei Regine Elisabeta a II-a), Italiei- ducele de Genova, Spaniei- infantele de Bourbon; figuri militare de talie europeană: generalul Henry Berthelot; miniștrii plenipotențiari din 13 țări, printre care SUA si Japonia; reprezentantul Vaticanului ș.a.
Pentru că vorbim de momentul încoronării, reținem două caracteristici, fast și încărcătură simbolică. Coroana Regelui Ferdinand era aceea cu care se încoronase Carol I în 1881, făurită din oțelul unui tun turcesc capturat în timpul Războiului pentru independența Romaniei. Coroana Reginei Maria, din aur masiv (donat de un proprietar de mina de aur din Munții Apuseni), fusese făurită la o casă de bijuterii din Franța și se asemăna cu cele ale împărăteselor bizantine. În aceeași tradiție se încadrau și hlamidele (n.a. mantiile) purtate de suverani, din brocart, cu revere de hermină, ornate cu paftale și lanțuri de aur.
Și dacă vorbim de simboluri, încoronarea a avut loc în fața clopotniței Catedralei, sub un baldachin somptuos. Regele Ferdinand a săvârșit, precum unchiul său, Carol I, gestul lui Napoleon și s-a încoronat el însuși. A luat apoi coroana de aur a Reginei și a pus-o pe creștetul Mariei, care îngenunchiase. (www.verticalonline.ro)

Din istoria Centenarului României Mari(I)

 

România va marca cu mult fast cei 100 de ani de la realizarea României Mari. În dorința de a sublinia marea realizare a tuturor românilor, riscăm să trecem prea ușor peste momentele de jertfă din vremea aceea. Mai mult, nu se mai amintesc aproape deloc momentele dificile prin care a trecut țara și dinastia pentru realizarea visului de veacuri al României Mari. Începem astăzi un serial care se dorește să completeze, la nivelul publicului larg, informațiile despre  lunile ce au precedat marile eveniment.

Realizarea României Mari este legată și de istoria dinastiei de  Hohenzollern, în timpul cărora se vor realiza cucerirea Independenței și Marea Unire. Intrarea României în Războiul de Reîntregire Națională a născut însă o dramă pentru regele Ferdinand(1914-1927), legăturile sale cu familia Hohenzollern au fost practic tăiate. Împăratul Wilhelm al II-lea îi va retrage gradele militare, onorurile și decorațiile pe care le primise de la propria țară. Lucrurile au mers și mai departe, Wilhelm-fratele lui-îl șterge pe el și urmașii din rândurile Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și nimeni nu va mai folosi acest nume. Chiar regele avea să mărturisească: ”De când am urcat pe tron gândul gândul la rolul pe care trebuia să-l joace România în marele conflict mi-a absorbit toate minutele vieții mele. Aceasta era marea îndatorire pe care nu puteam să o evit. Ce lupte! Ce dezbateri interioare! Încă de la început, mi-am impus această regulă de conștiință: să fac abstracție de mine însumi, să nu țin seama de originea mea, nici de familia mea, nici de sentimentele mele personale; să văd numai România, să mă gândesc numai la ea, numai pentru ea. Nu poți să domnești asupra unui popor pentru tine însuți, ci pentru acest popor. Aceasta îmi pare a fi onestitatea unui rege. Eu m-am străduit să-i rămân fidel… M-am simțit consolat pentru că am văzut cu certitudine drumul de urmat. Dar, în același timp, resimțeam o mare tristețe, pentru că înțelegeam tot ce acest drum mă va îndepărta pentru totdeauna de familia mea, de amicii mei de odinioară, de afecțiunile copilăriei.(…)Ce ciudată este viața! Un mare număr dintre ofițerii ce luptă împotriva oștilor mele au fost prietenii mei, camarazii de regiment. Îl cunosc bine pe Mackensen, care locuiește, se pare, în palatul meu de la București. Nu-l cunosc mai puțin pe Falkenhayn. (…)Nemții spun: Germania mai presus de toate. Eu am spus: Datoria mea este mai presus de toate”.

Drama unui rege

Până la realizarea României Mari, regele Ferdinand a depășit ani de coșmar. Încă din toamna anului 1916, armata nepregătită a României, înfrângerile și jertfa îi sunt imputate în primul rând monarhului. Politicianul liberal I.Gh. Duca își amintea în Memoriile sale despre momentele din timpul războiului: ”Spectacolul drumurilor era de nedescris: bărbați, femei, copii, bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în trăsuri, în căruțe, călări, umblau în ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Unii adunaseră în grabă ce putuseră din avutul lor și îl târau după ei. Alții nu mai puteau înainta și cădeau sleiți de puteri și lihniți de foame de-a lungul șoselelor. Alții mureau prin șanțuri și trupurile lor erau lăsate pradă corbilor”.

Nici în anul următor lucrurile nu stau mai bine. Regele Ferdinand nota la 3 noiembrie 1917: ”Cred că situația noastră noastră  e de-a dreptul cumplită. Rușii sunt pe cale să se hotărască să încheie pace, ceea ce ne-ar obliga și pe noi la același lucru, iar dacă refuzăm, familia regală și guvernul vor fi luați prizonieri”. Și lucrurile vor fi și mai dramatice. Pentru armată și administrație s-a pus problema evacuării în Rusia în toamna anului 1917, Revoluția bolșevică a rezolvat aceste lucruri în sensul că România a fost salvată. Până în toamna anului 1918 lucrurile nu păreau că se îndreaptă în direcția dorită.

Comemorare a luptelor de la Podul Jiului(14 octombrie 1916)

 

 

La 101 ani de la evenimentele de la Târgu-Jiu care au intrat în istorie, autoritățile locale și județene au marcat momentul printr-o serie de manifestări menite să țină în memoria publică faptele de eroism ale trecutului. Instituțiile organizatoare, Prefectura Gorj-Consiliul Județean Gorj-Consiliul Local Târgu-Jiu, și-au dat mâna pentru reușita manifestărilor. Reconstituirea evenimentelor de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916 cât și cele desfășurate în alte zone ale județului au fost coordonate de Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”.

Sâmbătă,  14 octombrie 2017, Consiliul Judeţean Gorj împreună cu Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, în parteneriat cu Primăria Municipiulu Tg Jiu, Jandarmeria Gorj, Asociaţia Tradiţii Ostăşeşti, Asociaţia IR 33 – Cetatea Aradului, Asociaţia 6 Dorobanţi, Asociaţia Cercetaşilor Tradiţionali. Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme au derulat, la 101 ani, momentele de eroism ale gorjenilor din Primul Război Mondial.
Începând cu ora 10,00, semnalul de trompeţi dat de membrii fanfarei Asociaţiei Culturale „Armonia”a marcat debutul evenimentelor. Fără alocuţiunile evocatoare obișnuite,dar cu ceremonialul religios şi militar, depunerea coroanelor de flori şi defilarea Gărzii de Onoare, manifestările au debutat la Podul Jiului, locul unde s-au scris paginile de eroism, și au continuat  în Parcul Central, la vechiul pod de fier – martorul bătăliei de acum 101 ani.

Lecția de istorie

Sâmbătă, 14 octombrie 2017, la Podul Ferdinand s-a desfășurat o adevărată lecție de istorie vie, prin încercarea de reconstituire   a momentelor dramatice ale bătăliei de la Podul Jiului de  la 14 octombrie 1917. Momentul evocator a fost susținut de profesorul Cornel Șomîcu, directorul săptămânalului ”Vertical”. Istoricul Costin Scurtu, de la Muzeul Militar Constanța, a descris momentele de eroism derulate  cu acel prilej și reconstituite de membrii asociațiilor amintite. Acțiunile au continuat cu prezentarea onorului la mormântul eroinei Ecaterina Teodoroiu.
După amiază,  în Poiana lui Mihai din comuna Schela a avut  loc o reconstituire istorico-militară a confruntării dintre armata română şi trupele germane aflate în marş dinspre Defileul Jiului şi Pasul Vâlcan.

Evenimentele din 1916

 

 

Istoria păstrează evenimentele de la Podul Jiului doar ca un mic episod al luptelor purtate în perioada respectivă.  Defileul Jiului era apărat de Divizia 11, serios  afectată numeric de mutările de trupe făcute de Marele Cartier General pentru a susține alte sectoare de front, și epuizată de luptele continue susținute de la începutul campaniei în Transilvania. De cealaltă pare, generalul bavarez Paul von Kneussl comanda o brigadă austriacă de infanterie, două divizii de infanterie și una de cavalerie germane și două batalioane germane de bicicliști. Aștepta întăriri formate dintr-o divizie de cavalerie și o brigadă de trupe montane din Germania. Lipsiții de informații, ofițerii români nu au știut  forța și numărul de trupe cărora trebuiau să le facă față.
La 10  octombrie 1916, după o întârziere de cinci zile din cauza ninsorii, Kneussl a pornit ofensiva prin zonele Vulcan și Surduc, trupele sale împingându-i rapid pe români în spate, fiind cucerite mai multe înălțimi strategice, iar artileria spulberând pozițiile românești, cauzând mari pierderi. Trupele române, demoralizate, au început o retragere haotică până la Târgiu Jiu. Comandantul Armatei 1, generalul Ion Culcer, a cerut de la Marele Cartier General să i se îngăduie o retragere generală ordonată, iar răspunsul Marelui Cartier General,  a fost să îl înlocuiască pe Culcer cu generalul Ioan Dragalina pe data de 11 octombrie 1916. Dragalina a primit ordine clare să nu efectueze nicio retragere și să cedeze teren doar prin luptă, efectuând chiar contraatacuri. Generalul  Dragalina a ordonat la rândul lui ca toți soldații să își apere pozițiile cu prețul vieții, ofițerii care ar fi dat vreun ordin de retragere urmând a fi deferiți Curții Marțiale. A doua zi însă, în timp ce inspecta pozițiile românești avansate, în vederea executării unor atacuri și contraatacuri, generalul a fost rănit la brațul stâng și omoplat de o rafală de mitralieră inamică, fiind dus la București, unde i-a fost amputat brațul, murind la câteva zile  din cauza unei septicemii.
Trupele rămase în defileul Jiului  s-au retras masiv ori s-au predat fără luptă inamicului – 28 de ofițeri și 2234 soldați prizonieri, cu 34 piese de artilerie și 9 mitraliere. Germanii au avansat înspre Târgu Jiu, unde  în mod uimitor, rezistența locală  a reușit să țină în loc inamicul până la venirea unei coloane de infanterie române, care l-a pus pe fugă.
Presați de venirea iernii, germanii și austriecii au atacat din nou la sfârșitul lui octombrie și începutul lunii noiembrie 2016.  A întărit trupele din defileu cu încă trei divizii germane de infanterie, punând toate trupele sub comanda generalului Viktor Kühne, în timp ce românii retrăgeau Divizia 11 de pe front, pentru refacere, trimițând în loc Divizia 7, care a ajuns prea târziu pentru a face o diferență.  Falkenhayn a ordonat un atac general, unitatea bavareză de trupe montane reușind să cadă în flancurile și spatele românilor, astfel încât trecătoarea era complet în mâna austro-germanilor, iar la începutul lunii noiembrie 1916  orașul Târgu Jiu a căzut, după o scurtă luptă cu milițiile rămase pe poziții. Imediat, Falkenhayn, la insistențele comandamentului german, a ordonat continuarea atacului, fiind surprins să descopere că românii, în ciuda pierderilor, erau poziționați la sud de oraș. În noiembrie 1917, atacurile susținute ale germanilor și austro-ungarilor au făcut breșe în defensiva românească, aceasta prăbușindu-se complet în zonă, cavaleria lui Schmettow trecând prin ea. Trupele române s-au retras în dezordine, retragere care va antrena și trupele care păzeau celelalte trecători.(VERTICAL, 14 octombrie 2017)

79 de ani de la intrarea orașului Târgu-Jiu în universalitate

 

 


Cu toate că încă așteaptă la porțile UNESCO o recunoaștere pe care omenirea i-a acordat-o, Ansamblul ”Constantin Brâncuși” merită o atenție deosebită din partea tuturor. La 79 de ani de la inaugurare(14/27 octombrie 1938), Guvernul României a găsit cu greu doar 2 milioane de euro pentru începerea lucrărilor de amenajare a Căii Eroilor. Cred că nici gorjenii și nici diriguitorii politici vremelnici nu realizează pe deplin imensa moștenire pe care a lăsat-o Constantin Brâncuși poporului roman. Sculptura „Coloana infinitului” de Constantin Brâncuşi a fost inclusă printre cele mai importante opere ale secolului XX, alături de lucrări semnate de Pablo Picasso, Henri Matisse şi Andy Warhol, în publicații internaționale de prestigiu.

Născut în Gorj în 1876 și mort departe de țară în 1957, Constantin Brâncuși este recunoscut unanim ca părintele sculpturii modern. Potrivit specialiștilor, Ansamblul Brâncușian amplasat pe Calea Eroilor din Târgu-Jiu se constituie în ”testamentul său artistic, închinat neamului său și omenirii de mâine”. Și câtă dreptate avea Constantin Brâncuși când spunea că ”nu vă dați seama ce vă las eu aici”! Deși Târgu-Jiul deține trei dintre cele mai valoroase opere brâncușiene, nu reușim prea mult să profităm de acest tezaur. Se pare că modelul occidental de valorificare a operelor culturale nu se lipește de Târgu-Jiu.

Proiectul marelui sculptor

Constantin Brâncuşi, aflat în vizită la Poiana-Gorj, în iunie 1936, i-a prezentat Arethiei Tătărescu planurile unui ansamblu sculptural ce urma a fi amplasat la Tg-Jiu în onoarea soldaţilor români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. În ”Vertical” ați putut găsi informații în anii din urmă despre principalele momente de atunci. Astfel, în iunie 1937, Constantin Brâncuşi a făcut o vizită la Tg-Jiu, iar după alegerea pietrei pentru ”Poarta Sărutului”, în septembrie 1937, sculptorul a lucrat la definitivarea operelor din cadrul ansamblului sculptural.
În noiembrie 1937 arhitectul peisagist Frederic Rebhruhr va reamenaja Grădina Publică a oraşului. Cu acest prilej este trasată Aleea Scaunelor, ce face legătura între Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Aceasta se află în prelungirea Căii Eroilor care conduce la biserica ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Pe locul unui fost târg al oraşului a fost amplasată Coloana fără sfârşit, operă definitivată spre sfârşitul anului 1937. Reținem că Biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ridicată pe locul unei biserici ce data din 1777, a fost refăcută între 1927 şi 1938 şi sfinţită la 7 noiembrie 1937, când a fost inaugurată, în prezenţa lui Constantin Brâncuşi.
Pictura în stil neobizantin a fost realizată în frescă de către pictorul gorjean Iosif Keber, iar lucrările de construcţie au fost supravegheate de arhitecţii: Ion Antonescu, Anghel Păunescu şi Iullius Doppellreiter.
În iunie 1938 Constantin Brâncuşi revine la Tg-Jiu unde participă la amplasarea Mesei Tăcerii şi a celor 12 scaune în parcul central al oraşului. La 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără Sfârşit.
La 14/27 octombrie 1938, cu prilejul comemorării luptelor de la Podul Jiului, a fost inaugurat ansamblul sculptural.
Ansamblul Monumental ”Constantin Brâncuși” alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului se întinde pe distanţă de 1700 m în perfectă linie dreaptă pe Calea Eroilor. Important, lucrările au fost comandate marelui sculptor , ca monument funerar închinat eroilor ce s-au jertfit în Primul Război Mondial pe malul Jiului. Așa cum reiese din amintirile și memoriile din epocă, concepţia şi așezarea lor a făcut-o Brâncuşi în funcţie de Bisercia ”Sf. Petru şi Pavel”, aflată exact la mijlocul respectivului drum, zidită încă din 1927, pe locul unei biserci mai vechi. Ideea a fost că cine se reculege la Masa Tăcerii, aflată pe malul Jiului, privind peste Poarta Sărutului, zăreşte prin crucea bisercii amintite vârful Coloanei fără sfârşit. Părerea specialiștilor, integrarea armonioasă şi bine gândită a celor patru elemente “întru pomenirea celor morţi pentru întregirea neamului”, oferă monumentalitate şi conferă aspectul votiv al acestora.

Nedemni de o asemenea moștenire

Dacă Gorjul mai are aceste opera în present, doar lui Dumnezeu trebuie să îi mulțumim. Autoritățile au vrut să dispară acest ”simbol burghez” în primii ani ai dictaturii comuniste. O primă încercare de dărâmare efectivă a Coloanei Infinitului a avut loc în 1948 când primarul communist din vremea aceea a vrut să scoată opera din pământ cu ajutorul mai multor perechi de boi. A doua tentative s-a produs la cinici ani după acele evenimente. În 1953 la Bucureşti avea loc Festivalul Mondial al Tineretului, unde se va lua hotărârea de demolare a Coloanei Infinitului, iar fondurile obţinute prin valorificarea la fier vechi să contribuie la susţinerea festivităţilor. Sarcina respectivă revine Organizaţiei de Tineret a raionului Târgu Jiu. Presa de după 1989 a relatat episodul cu demolarea hotărâtă de prim secretarul Constantin Babalȋc care a revenit lui Tănasie Lolescu în vârstă 24 ani pe atunci. Nefericita încercare cu ajutorul unui tractor pe şenile, adus de la Şcoala de tractorişti din Vădeni, ruperea repetată a lanţurilor legarea lanţurilor mai sus s-a soldat doar cu uşoara îndoire a axului de oţel ce susţinea opera brâncușiană. Peste ani, Tănasie Lolescu avea să concluzioneze : “a fost o încercare copilărească şi lipsită de judecată, Brâncuşi a avut grijă să-şi înfingă opera sa în pământul românesc că să rămână nemuritoare”.(VERTICAL, 27 octombrie 2017)

Acțiune dedicată reabilitării infrastructurii școlare organizată de Asociația ȘCOALA GORJEANĂ

Echipajul Școlii Gimnaziale ”Antonie Mogoș” locul IV la Concursul Regional ”Moștenirea Magherilor”

Într-o competiție acerbă, primele 6 echipaje au fost distanțate de câte un punct, echipajul Școlii Gimnaziale ”Antonie Mogoș” s-a situat pe locul IV obținând prima mențiune de la Concursul Regional ”Moștenirea Magherilor”. Echipajul a fost format din elevii:

-Caragea Alexandra

-Nicolae Robert

-Ștefan Alexandru

Concursul Regional ”Moștenirea Magherilor” la ediția a IV-a

Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu a găzduit sâmbătă, 20 mai 2017, cea de-a IV-a ediție a Concursului Regional „Moștenirea Magherilor”, competiție școlară aflată în Calendarul Activităților Educative Regionale și Interjudețene, avizat de Ministerul Educației Naționale.

În acest an, Concursul„Moștenirea Magherilor” organizat de către Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești s-a desfășurat la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, fiind organizat în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, Filiala Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice,  Asociația „Școala Gorjeană”, Universitatea din Petroșani, Primăria Târgu-Jiu, Fundația Cultural-Științifică „General Gheorghe Magheru”, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale.
Organizatorul acestui concurs, prof. Cornel Șomâcu, directorul Școlii Gimnaziale „Antonie Mogoș” Cearu-Bălești ne-a declarat că „la ediția din acest an au fost înscrise în concurs un număr mare de echipaje formate din elevi de gimnaziu, ai aceluiași an de studiu sau din ani de studiu diferiți, cum ar fi de la  Școala Gimnazială Albeni, Școala Gimanzială „Alexandru Ștefulescu” Târgu-Jiu, Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești, Școala Gimnazială Arcani, Școala Gimnazială Bumbești-Jiu, Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu, Școala Gimnazială Nr. 1 Dănești, Școala Gimnazială Dragotești și Școala Gimnazială Nr. 1 Motru. Lupta a fost acerbă între cele nouă echipaje, comisia de evaluare, formată din cadre didactice, istorici și cercetători desemnând elevii câștigători, în urma evaluării lucrărilor prezentate, a proiectelor Power-Point și a testelor grilă care au cuprins un număr de 20 de întrebări (itemi obiectivi şi semiobiectivi) formulate din bibliografia recomandată.”
Ca o premieră, pentru ediția din acest an, în afara premiilor obișnuite încă de la edițiile trecute ale concursului, s-au acordat trofee dar și premii speciale din partea Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociația „Școala Gorjeană”, a fost lansată Revista „Graiul apelor”, nr. 26-27/2017, iar cei prezenți au urmărit și un program artistic susținut de către elevii Școlii Gimnaziale „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești. Partenerii media au fost N-SAT TV și săptămânalul VERTICAL.

O competiție de anvergură

Juriul din acest an al Concursului Regional „Moștenirea Magherilor” a fost format din: președinte, prof. Grigore Alexandrescu, din partea Inspectoratului Școlar Județean Gorj, vicepreședinte, prof. dr. Marcela Mrejeru din partea Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, membri: prof. Ion Elena, prof. Nicolae Negrea, prof. Andrei Popete-Pătrașcu, dr. Albinel Firescu, dr. Adelin Ungureanu, prof. Maria-Rocselana Verdeș, prof. Ion Hobeanu, prof. Valentin Chepeneag.
În urma evaluării punctajelor cumulate de la cele trei probe, au fost desemnați și câștigătorii, ediția din acest an a concursului fiind câștigată, pentru al doilea an consecutiv de către echipajul de elevi de la Școala Gimnazială din Dragotești, coordonat de doamna prof. Angelica Necșulea. Pe Locul al II-lea s-au aflat elevii de la Școala Gimnazială „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, în timp ce Locul al III-lea a fost ocupat de către echipajul Școlii Gimnaziale Albeni. Au luat mențiuni echipajele de elevi de la Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești, Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” și Școala Gimnazială Nr 1 Motru.
Primăria Târgu-Jiu prin persoana viceprimarului Adrian Tudor, un iubitor de istorie, a premiat participanții în cărți și CD-uri dar a decernat și inginerului Vlad Maghieru, ultimul reprezentant al familiei Magheru, o plachetă în semn de prețuire pentru eforturile culturale făcute.

Gheorghe Nichifor la ȘCOALA GORJEANĂ

Vive la francophonie!

Editorial VERTICAL, 12 martie 2017

Hotărât lucru, România este pe marginea prăpastiei și drumul pare ireversibil. Nu doar că nimeni nu ne mai bagă în seamă în Europa-doar ne-am făcut de râs de atâtea ori iar noi suntem cei mai proști ambasadori pentru interesele noastre- dar este tot mai clar că am pierdut și sprijinul american, suntem singura țară unde vrem pușcării în loc de investiții și ne facem scut-ca duminica trecută-pentru Negulescu, Eva, Papici și câți or mai fi ca ei. Ne ducem spre pierzanie dar nu vrem să vedem că nu doar zgomotul cătușelor contează. Dacă lupta anticorupție ar fi fost pe bune și nu răfuieli între clanuri rivale, cum ne spune Băsescu printre rânduri, astăzi nu am mai fi avut corupție asa de avansată și am fi fost mai bogați.
Poate ne spune doamna Kovesi de ce nu vrea să prindă hoții ca în Europa democrată ci, dimpotrivă, ca pe vremea comunistă unde au lucrat mentorii săi alde Lascu și Macovei. De aia rămâne abuzul fără o definire clară și de aceea legile Justiției sunt un tărâm interzis pentru muritorii de rând. Încă din Grecia antică se cereau legi scrise și clare, obținute de plebea romană mai târziu în Roma antică, după lupte foarte dure. Cel puțin teoretic, ar trebui să fie mai ușor în democrație să eliminăm arbitrariul și abuzul! Cum nu o facem e clar că urmărim altceva, poate interese străine cum spune Sebastian Ghiță, alt clasic în viață de care nu ne-am prea lămurit în ce tabără joacă.
Prin abuzuri, prin prostie sau doar prin ineficiență, povestea DNA-ului s- a terminat în actuala formulă. În nici o țară din lume procurorii nu anchetează miniștrii că fac legi, asta e corupție doar în capul lui Kovesi, Bica și Predoiu, cu mențiunea că prima a fost sportivă de performanță și deci cu cartea mai puțin. Doar Securitatea avea voie și cu asta am spus totul. Intr-o țară normala Kovesi nu ar fi putut nici să ocupe o asemenea funcție, la noi ea se războieste cu Bica, amenință premierul și câte o mai fi făcut, iar noi și mai ales străinii o umple de ordine și medalii. Ca DNA-ul să supraviețuiască actualului scandal trebuie să plece Kovesi, atenție pusă în condiții netransparente în funcție, altfel instituția va fi distrusă în pofida sau din cauza sprijinului internațional. Refuz să cred că în toată România nu găsim un alt procuror capabil, acceptând că cifrele livrate până acum sunt cât de cât pe bune!

Emisiuni ȘCOALA GORJEANĂ 2017

sg-udroiusg-rascolsg-tulpansg-huica sg-nichifor

Doi realizatori la PANORAMIC

panoramic-nou-1

Radu Herjeu invitat la emisiunea PANORAMIC

herjeu

Un nou sezon ȘCOALA GORJEANĂ(invitat Maria Rădescu-Baia de Fier)

inv-524

Serbare de Crăciun 2016 la Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș”

serbare-3 serbare-1 serbare-7

Românii și-au luat țara înapoi pe bune!

 

 

Martie 2010

Au trecut și alegerile. PSD a repurtat cea mai clară victorie de după 1990 deși are probleme majore la nivelul liderilor, lipsiți de charismă și îngenunchiați de DNA, și a activului de partid, mai subțire ca altădată. Cât ai încerca să cauți explicații pentru o asemenea victorie nu poți să ocolești un mare adevăr, românii și-au luat revanșa față de tehnocrați și președintele Iohannis. Practic cei care l-au scos președinte pe Iohannis ca să nu dea toată puterea în mâna PSD în 2014, vă aduceți aminte ce spuneau vuvuzelele de presă ale Dreptei, au fost consecvenți cu principiul enunțat. E jale la organele de presă insolvente și care nu trăiesc din vânzări, e tristețe la PNL, dar românii nu au făcut decât să își ia țara înapoi.

De mai mulți ani autoritățile ne sugerează că a fi român e o rușine, până și DNA nu anchetează străini pentru că ar fi așa o specie de oameni intangibili, guvernanții aduși de la Bruxelles sunt de o nesimțire și o incompetență strigătoare la cer, în concluzie România nu mai este acasă nici pentru românii din țară ca să nu vorbim și de cei plecați. S-a ajuns până acolo încât un premier pe care nu îl recomanda nimic ca și activitate executivă-cu excepția zgomotelor propagandei lipsite de audiență-să dorească un mandat de patru ani în disprețul oricăror reguli democratice. Din fericire, votul l-a trimis ”acasă”-unde o fi aceasta-și putem din nou să sperăm că avem o șansă. Locatarii de la Cotroceni și Victoria sunt uluiți, România mai înseamnă și altceva decât propagandă iar lupta anticorupție făcută selectiv e aproape de sfârșit. Greu de crezut că Cioloș va fi anchetat pentru ”Cumințenia Pământului”, caz în care a făcut mult mai multe decât Ponta în cazul Blair, asta dacă chiar s-a întâmplat ceva, sau Alina Gorghiu va da cu subsemnatul pentru contractele cu statul, nimic mai mult sau mai puțin decât cazul Șova-Ponta. Ce încerc eu să spun este că procurorii vor trebui să facă mai mult în lupta anticorupție, Udrea sau Cocoș au fost doar niște pioni în România ultimilor ani, iar averea României să fie readusă în patrimoniul național. Iar dacă procurorii fac abuzuri sau nu recuperează prejudiciile de ce mai avem Justiție?

Majoritatea românilor speră că le va fi mai bine în următorii patru ani. Speranțe legitime, politicieni mai competenți, specialiști care să ia locul tehnocraților dar…. Din nefericire, Dreapta se agață de orice ar face rău României. După modelul Macovei și Tokos, într-o perioadă scurtă vom auzi iar vrute și nevrute în Europa pe seama României. Și totuși, românii din România vor o șansă aici, se încăpățânează să nu plece și mai și votează altfel decât vrea PPE-ul sau demisul ambasador american!

Consiliul Școlar al Elevilor are planuri mari

cse-2cse-1Consiliul Școlar al Elevilor din Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” are planuri mari pentru acest an școlar. La prima reuniune de lucru s-au stabilit o serie de priorități care vizează atât activitatea școlară cât și cea de petrecere a timpului liber.

Reuniunea elevilor de la Ceauru, Cornești și Bălești a scos la iveală multe preocupări comune dar și multe diferențe, în funcție de specificul fiecărui sat. Dacă elevii de clasa a VIII-a sunt preocupați de Evaluarea Națională în special, dar nu uită nici doleanțele colegilor, cei din clasele V-VII dovedesc o aplecare mai mare față de activitățile extrașcolare.

Consiliul Școlar al Elevilor se va implica în acest în mai multe activități, printre care enumerăm:

-editarea revistei GRAIUL APELOR, inclusiv participarea la Concursul Național al Revistelor Școlare

-organizarea manifestărilor din ”ȘCOALA ALTFEL”

-realizarea de proiecte educaționale dedicate unor evenimente și sărbători

-organizarea de excursii și tabere școlare etc

Vezi articolul original

EDITORIAL Eșecul reformei clasei politice românești

România sCornel Şomâcue află la acest moment în pragul unei mari decizii, cine ne va conduce țara pentru următorii patru ani. Să sperăm că decizia viitorului guvern va aparține românilor prin vot și nu vom mai avea experimente din zona tehnocrată ca în ultimul an, perioadă în care indivizi ca Ghinea și  Pâslaru, ca să vorbim de cei mai vocali, au compromis și această idee. Unde mai punem că guvernul tehnocrat a mimat democrația încă de la instalare, atunci a fost vorba de un veritabil șantaj la adresa Parlamentului cum doar pe vremea lui Ceaușescu s-a mai putut face, în cazul MAN-ului.

Din păcate, aceste alegeri ar fi trebuit să ne ofere o nouă clasă politică școlită în exterior și cu dorință de a face treabă. Până și Cioloș, altfel pământean de-al nostru cu ceva ani în urmă, era prezentat ca un adevărat Mesia pe un cal alb al reușitei. Nimeni nu ne-a spus că în loc de tinerii performanți și cu reușite externe vor veni niște carieriști de mâna a cincea din structurile UE care se vor întoarce acolo după ce se vor trezi românii. Cât despre reușite, doar chestii de imagine și cozi la Permise, Pașapoarte, Spitale ș.a., nimic concludent și dătător de speranțe. Dacă nu ar fi propaganda din on-line și  din o parte a presei,tehnocrații plecau acasă de ceva vreme, așa ei încă mai speră că ne vor ”ajuta” și în anii ce urmează.

Cât despre clasa politică reformată este sublimă dar lipsește cu desăvârșire. USR-ul a uitat că ”tot ce-i românesc nu piere” și ne propune vreo 32 de candidați care contrazic tocmai acest adevăr istoric. Despre ”simpatiile” Alinuței-a se vedea rectorul de la UVT-sau ”pițipoancele” lui Dragnea nu are rost să vorbim, nu avem clasă politică iar acum nu avem nici campanie electorală. Și totuși, românii au nevoie de noi politicieni și de cineva care să facă reforma clasei politice, președintele Iohannis este  dispensabil atât prin vârstă cât și prin apartenența la un trecut care la nivelul edililor rămâne foarte controversat.

  

EDITORIAL Pericolul rusesc via prostia românească

De prea mulCornel Şomâcuți ani, o parte a eșichierului politic românesc supraviețuiește electoral speculând spaimele românilor legate de pericolul rusesc. Cu România în NATO și în UE, cu Rusia coborâtă la statutul de forță militară cu statut regional, pericolul rusesc nu există decât în scenariile apocaliptice. Nimeni nu spune, din cei care agită acest pericol inexistent la nivel militar,  că am fost acaparați la nivel economic, marii investitori din România fiind de cele mai multe ori ruși sub branduri străine. Iar faptul că România a pierdut combinatele siderurgice se datorează în mare parte acelorași investitori ruși, cei care au găsit în România suspect de ușor oportunități de jaf. Dar de aceste lucruri nu prea vorbesc politicienii!

Revenind la politicieni și la campania de zvonuri și știri false, folosită cu abilitate până și în SUA unde  au ales președintele, suficient de multe site-uri, unele cu pretenții dar cu patroni în închisoare, altele cu posibilă finanțare din exterior, propagă teza pericolului rusesc și că dacă câștigă un anumit partid sau alianță se alege praful etc. etc. Ar trebui să ne gândim dacă nu cumva cineva agită acest steag pentru a face bine la afaceri, mai exact relațiile politice tensionate cu Moscova i-a îmbogățit pe unii în ultimul deceniu. Adică noi ne agităm de pomană, cei mai creduli dintre noi votează să nu vină rușii iar aceștia, la nivel economic, sunt printre noi. Probabil că dacă ar vrea să vorbească, tot e foarte guraliv în ultimul timp, ex-președintele Băsescu ar putea să ne spună multe cum e cu a  semnaliza într-o parte pentru deturnarea atenției publice.

Ce vreau să spun cu aceste rânduri? Că a trecut vremea inventării unor pericole, a manipulării grobiene a cetățenilor pentru a se face loc unor politicieni slabi și fără program, e totuși peste un sfert de veac de manipulare. Și încă ceva, în timp ce primesc sume imense de la Soros în numele unor idealuri democratice, ong-iștii respectivi cataloghează orice discurs patriotic sau naționalist ca filo-rusesc. Că totul sună fals se vede de la o poștă, că se profită de prostia unora dintre conaționali care mai cred în astfel de discursuri e doar vina lor, datoria noastră este să spunem lucrurilor pe nume.

Dragi români, de vreme ce toată clasa politică românească s-a racordat la obiectivele euro-atlantice, pericolul rusesc e o minciună și am putea să-i sancționăm prin vot pe cei care o propagă!(29 noiembrie 2016-VERTICAL).

Simpozion la Facultatea de Științe Juridice de la Universitatea ”Constantin Brâncuși”

cs-4 cs-5

Editorial în Vertical, 18 octombrie 2016

Lecția istoriei recente

În 1930, Carol al II-lea urca pe tronul României în numele unor drepturi pe care le pierduse prin lege cu cinci ani înainte. Ca să îi legitimeze restaurația, de fapt detronarea propriului fiu, propaganda vremii oferea imaginea unui tânăr monarh cinstit ale cărui drepturi fuseseră subminate de partidele politice, mai ales de liberali. Loviturile date partidelor politice, mai ales în primii ani, au beneficiat de complicitatea unor politicieni și partide, în special PNȚ. Istoria a dovedit că am avut parte de un monarh corupt care a dus România în prăpastie chiar dacă intențiile sale poate au fost bune iar România a jucat cartea Franței și Angliei, dovedită necâștigătoare la vremea aceea.

Anii au trecut dar lucrurile par să se repete în politica românească. Aceeași propagandă, e adevărat că mult mai abilă și plătită cu bani mulți, încearcă să ne convingă că democrația cu partide politice nu ar fi bună pentru că toți politicienii sunt corupți și răi. Până și liberalii sunt de acord cu această aserțiune deși și ei sunt partid și din când în când mai cade câte un cap. Lăsând la o parte faptul că și asupra președintelui Klaus Iohannis planează acuzații din cele mai grave, invenția românească de guvern susținut de Parlament sub amenințarea procurorilor nu poate să ne ducă decât tot într-o fundătură. Poate că partidele politice românești trebuie reformate, poate că trebuie schimbată clasa politică dar cu indivizi ”butonați” din alte părți-celebru exemplu Ghinea îmi vine în minte-e doar ceva de genul a schimba pe Dracu cu altul cu coarne. Desigur că propaganda ne spune ce bună e tehnocrația, a fost băgată ca masă electorală o diasporă cel puțin neinformată asupra realităților din România, Justiția este încă tributară epocii de tristă amintire a Monicăi Macovei, dar noi ar trebui să nu uităm să votăm și să alegem partide. Dacă la germani merg, la francezi și americani la fel, cu siguranță că și la noi este nevoie de partide. Dar dacă tot anchetăm finanțările oculte ale partidelor, poate aflăm de unde a strâns cât ai bate din palme sute de mii de euro Clotide sau cine a finanțat-o pe Monica Macovei, asta că să nu creadă unii că pot face în România chiar tot ce vor! Iar cel mai important lucru într-o democrație să nu ezităm să mergem la vot!

Jurnal de vacanță

DSC00053Republica Macovei

Folosind anumite ”bâte” media, DNA poate transforma orice om din această țară care a avut o funcție într-un simplu infractor. De asta ar fi trebuit redefinit ”abuzul” și nu s-a mai făcut nimic pentru că nu se știe niciodată cine poate fi săltat cu duba. La acest moment ”un meniu” de 24 de ore poate fi servit oricui, ca să vorbim doar de cazurile Olguța Vasilescu și Gelu Diaconu, cei care au avut curajul să se lupte cu sistemul și și-au publicat rechizitoriul, deși când vorbești de drepturile unui om ar trebui să fie atenție maximă dar și transparență. Dacă procurorii nu au elucubrații în rechizitorii, doamna Kovesi ar trebui să iasă public și să mulțumească pentru efortul celor acuzați de a-și dovedi nevinovăția în spațiul public. În loc de asta sunt cereri pentru ”beciul domnesc”, adică pentru închiderea gurii, așa că judecați dumneavoastră!
Cetățenilor acestei țări li s-a inoculat ideea, care va mai ține o vreme sau nu, că procurorii din România au întotdeauna dreptate și cei luați au făcut cu siguranță ceva. Chiar dacă în majoritatea cazurilor e corectă aserțiunea, nu cumva în această degringoladă juridică și politică de tip Macovei am avut abuzuri de tip dacă judecătorul nu zice ce zice procurorul se trezește și el cu dosar. S-au mai văzut cazuri pe la Înalta Curte pe vremea Marinarului dar au fost coincidențe, zice-se! Cei din sistem spun că acolo a fost un moment dedicat care a marcat supremația procurorilor asupra judecătorilor.
Ce încerc să spun în acest spațiu este că transparența ar trebui să fie maximă mai ales în Justiție, dacă nu e, cine are ceva de ascuns? Cum cei aflați în malaxorul DNA pun totul pe masă sau dacă nu este așa DNA-ul poate interveni, singura concluzie ar putea fi total nefavorabilă Justiției de tip Macovei. Pentru că în România anului 2016 doar judecătorii și procurorii nu dau seamă pentru ce fac în activitatea lor și lucru este neconstituțional. punem pariu că nimeni nu va îndrăzni să vadă?

Editorial în VERTICAL, nr 512

Despre cum funcționează economia privată în Gorj

 

Ne plângem că în Gorj că nu avem investiții și locuri de muncă, că mulți dintre conjudețenii noștri au fost siliți să apuce drumul mai mult sau mai puțin amar al străinătății. Lucrurile sunt adevărate în general dar  diferențele sunt la nivelul amănuntelor acolo unde deopotrivă investitori și salariați funcționează altfel la Târgu-Jiu ca în restul țării,  consecințele fiind suportate de noi ca și consumatori. Se poate spune că la Gorj a ajuns   la nivel de artă principiul comunist ”noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc” prin salariile și serviciile oferite. Cei care au plecat afară au descoperit, probabil,  un adevăr important, pe alte meleaguri doar munca și rezultatele sunt  răsplătite.

Municipiul este un oraș de provincie dar nu este normal ca majoritatea magazinelor sau standurilor  să se deschidă la ora 9.00 și să se închidă la ora 18.00. Dacă în marile orașe animația crește constant după ora 16.00 și până spre ora 22.00, la Târgu-Jiu doar mall-ul și cârciumile par să respecte acest adevăr. E adevărat că orașele românești sunt dominate de pensionari și bugetari dar inițiativa privată este la cote de avarie. Patronii de mucava de la Târgu-Jiu, aceia care cu firme pe pierdere dar au făcut averi considerabile, nu ar plăti un salariu în plus, acela minim pe economie ca pe la noi, chiar dacă vânzările ar putea fi considerabile dacă s-ar extinde programul. La noi există o complicitate între sectorul privat și cel bugetar, ultimul beneficiind de serviciile primului pe timpul cât bugetarii ar trebui să fie la serviciu.

Evaziunea fiscală este încă mare la Târgu-Jiu  cu toate că autoritățile au altă părere. În alimentație publică  dacă patronii nu ar fura nu prea ar avea cum să ”omenească” diverse structuri  ale statului venite în control  și sunt destul de multe. Pe la aceste unități se mai văd și bonurile fiscal, pe la spălătoriile auto nu există așa ceva. Nici nu ar avea cum să audă unul sau altul dintre funcționari că nu se dau bonurile fiscale, când își spală mașinile fără să plătească, dar aici sunt mult mai multe probleme care s-ar cere descoperite și am vorbit doar de un sector foarte mic, în alte părți este și mai grav.

Ca o concluzie, sectorul privat de la Gorj are nevoie urgentă de un aport de capital financiar dar mai ales uman. Mulți dintre așa-zișii patroni gorjeni sunt foarte departe de acest titlu și consecințele le vedem în fiecare zi.(VERTICAL, nr 512, 19 iulie 2016)

Emisiunea ŞCOALA GORJEANĂ 2016

SGorjeana 15 SGorjeana 14 SGorjeana 13 SGorjeana 12 SGorjeana 11 SGorjeana 10 SGorjeana 9 SGorjeana 8 SGorjeana 7 SGorjeana 6 SGorjeana 5 Sgorjeana 4 SGorjeana 3 SGorjeana 2 SGorjeana 1

Emisiunea RĂDĂCINI 2016

Radacini 12 Radacini 11 Radacini 10 Radacini 9 Radacini 8 Radacini 7 Radacini 6 Radacini 5 Radacini 4 Radacini 3 Radacini 2 Radacini 1

Un Bostan în plus la Guvern

C2România are la acest moment neșansa să fie guvernată de câțiva indivizi cu serioase probleme de logare la realitatea cotidiană. Cum nu putem suspecta faptul că ar fi vorba de slabă pregătire deoarece mulți dintre ei au trecut prin școli serioase, rămâne explicația că din birourile de la Bruxelles nu au reușit să cunoască realitatea din țara unde au fost ”parașutați”. Cum nu cunosc cu ce se confruntă, nu vor găsi nici rezolvări la așa zisa criză care trebuie gestionată. Vor lăsa în urmă însă o criză care va trebui gestionată de clasa politică deoarece nu reușim să atragem fonduri europene, evaziunea fiscală a reînceput să crească, încasările la buget scad constant iar economia mai merge doar în virtutea inerției.
Cioloș încearcă să se dea ”cocoș” dar e clar că joacă o partitură care nu este scrisă de el și cu atât mai puțin de președintele Iohannis. Bostan și alții sunt numiți de afară și tot de acolo pot fi demiși dar aroganța UE în România este încă atât de mare pentru că sondajele vorbesc de 60% opinie favorabilă. Lucru se va schimba radical dacă viața românilor se va înrăutăți în lunile și anii care vor urma și semnele sunt dintre cele mai proaste. Românii sunt proeuropeni prin definiție dar statutul de colonie nu ni se potrivește și l-am acceptat ca popor doar cu mare greutate în lunga noastră istorie.
Despre scandalul Bostan s-au spus foarte multe dar nu suficiente pentru o decizie a lui Cioloș, teoretic cel puțin un milion de români știu cu cine vor vota în toamnă, adică împotriva singurului partid care girează acest Guvern. În pofida manipulărilor de tot felul, românii încep să devină un popor cerebral care nu se mai lasă duși cu preșul. Dovada o găsim într-o declarație a șefei DNA făcută în presa străină, deși i-a băgat la zdup sau este pe cale să o facă pe șefii principalelor posturi de televiziune, românii nu aleg postul cu cele mai mari investiții din România și cu cele mai răsunătoare ”achiziții” din ultima vreme. În concluzie, cazul Bostan arată doar eșecul Bruxellului în România și foarte curând vine și nota de plată.(VERTICAL, nr 510, 5 iulie 2016)

Final de an școlar 2015-2016

DSC00019 DSC00024 DSC00039 DSC00132 DSC00134

EȘECUL SCHIMBĂRII

Trăim într-o perioadă care ar fi trebuit să fie frenetică la nivelul localităților, campania electorală pentru alegerile locale. Dacă nu ar fi Facebook-ul, pe care puțini din cei care votează îl accesează, probabil că nu am fi aflat nici măcar numele candidaților. Dacă acesta a fost scopul legii date atunci el s-a realizat, adică alegerile nu vor mai fi un eveniment pentru a nu ne interesa cine câștigă. Cei care se bucură că nu se mai „cheltuie” bani pe afișe și alte materiale de propagandă ar putea să se trezească cu primari de 10%, tot o permite legea, ca să nu invocăm și aspectul economic unde la vremea aceasta „duduiau” toate firmele de profil. Și aici erau locuri de muncă, impozite etc.
Bineînțeles, cei mai săraci cu duhul sau care cred că tot ce zboară se mănâncă, din ce în ce mai mulți în România, încearcă să ne convingă că doar așa nu vor mai fura politicienii ajunși în funcții că nu ar mai avea motive. Să mai spunem că nu vedem pădurea din cauza copacilor? E greu la figurat când legile sunt făcute de Valeriu Zgonea, urmașul lui Mihai Viteazul și reprezentantul americanilor pe pământ, dar avem parlamentarii pe care i-am ales sau ne-au fost impuși de o lege ineptă. Faptul că nu vom cunoaște candidații după „epurarea” celor de peste 50% de la PSD este un atentat la democrație dar oare se mai pune? Piedone nu a fost lăsat să candideze la Sectorul 4 din București, o încălcare grosolană a democrației, dar el va impune candidatul PNL care, dacă ne luăm după ce spune DNA-ul de regulă, va perpetua aceleași interese de gașcă dar care nu sunt condamnabile decât pe o anumită parte a eșichierului politic.
Practic asistăm la un eșec de mari proporții al schimbării, candidații noi nu sunt lăsați să fie văzuți și votați de cârdășia PNL-PSD din Parlament și Guvern. Mai mult, prin dispariția candidaților cu șanse din motiv de DNA, oamenii vor vota „no name”uri propuse tot de aceste partide deoarece doar electoratul lor va veni la vot. Restul cetățenilor sunt ținuți forțat acasă pentru că nu au ce vota sau li se încalcă dreptul la informație că la vot se subînțelege. Este cel mai grosolan atentat la democrație de după 1989 și dacă acum nu reacționăm vor veni și alte privațiuni! Somnul rațiunii naște monștrii!(Editorial VERTICAL)